noiembrie 18, 2011

Tarte au citron/ Tarta cu lamaie

0 Comments


Hello my friends! Long time no see... din motive de lene si alte treburi negative. But i'm back, and i've missed blogging. Also missed you guys!
 Trebuie sa recunosc ca de cand cu vremea asta cainoasa, cu cer noros si cu intunericul ce se instaleaza comod incepand cu ora 16, activitatile ce tin de blog se desfasoara din ce in ce mai dificil, mai ales partea cu fotografiatul. O lumina naturala cenusie, un aparat foto compact & shooting outside la 3 grade C, nu e tocmai reteta succesului... That's why I'm looking forward to spring! Astept cu nerabdare si ziua in care imi voi putea permite sa cheltui echivalentul a trei salarii medii pe o camera foto profesionala, care cu siguranta imi va usura si imbunatati activitatea de blogging. Pana atunci imi dau silinta sa fac treaba buna cu ceea ce am, chiar daca asta inseamna poze intunecate si de calitate indoielnica. Just bear with me a little more, ok?
 Inapoi la gatit & mancat acum, va voi povesti in cele ce urmeaza despre o delicioasa tarta cu lamaie, usor de facut, dar cu rezultate demne de lins boticuri si degetele. It goes like this...

  Intr-o noapte friguroasa acum cateva zile, cineva se tot foia in asternuturi, asteptand cu nerabdare pe Mos Ene sa vina. Probabil era blocat in trafic or something, because he was more than fashionable late. One thing lead to another si cateva clipe mai tarziu, ma aflam pe jumatate in frigider, umplandu-mi bratele cu lamai proaspete, unt si oua. Cu ingredientele inventariate si pregatite, am inceput dezmatul cu aluatul de tarta. Dupa multe incercari si esuari, am gasit in final reteta perfecta la David Lebovitz (sa ii dea Dumnezeu sanatate! :) ).
 Incepem cu un bol rezistent la caldura in care am pus 90 g de unt taiat bucatele, 3 linguri de apa, 1 lingura ulei vegetal, 1 lingura de zahar si un praf de sare. Apoi am dat bolul la cuptor, setat in prealabil la foc mediu, pret de 15 minute, pana ce untul se topeste si devine usor maoniu. Am scos apoi bolul din cuptor, l-am lasat sa se racoreasca pret de cateva minute, apoi am adaugat peste compozitia din el 300 g de faina si am amestecat cu o lingura pana ce am obtinut un aluat nici prea moale, nici prea tare, cat sa fie usor de intins cu sucitorul, intre doua foi de pergament. Am pus foaia de aluat in forma de tarta, am presat cu ajutorul unei furculite marginile, apoi l-am intepat din loc in loc. L-am pus la copt in cuptorul incins in prealabil unde a stat la foc mediu 15 - 20 de minute, pana ce marginile incep sa prinda culoare.
  Pentru crema de lamaie sau lemon curd, cum ii spun engezii, am pus intr-o craticioara 4 oua, pe care le-am batut un pic, pana s-a amestecat albusul cu galbenusul. Peste am mai adaugat coaja si sucul a 4 lamai, 250 g zahar tos, 1 lingura amidon si 200 g unt. Am pus craticioara pe foc mic si am amestecat continuu, timp de 8- 10 minute, pana ce compozitia s-a ingrosat. Am dat-o deoparte si am lasat-o sa se racoreasca, apoi am strecurat-o printr-o sita fina. Este important sa strecuram crema, pentru a inlatura coaja de lamaie, care lasata in compozitie, i-ar da un gust amar.
 Cand aluatul s-a racit, l-am scos din forma, apoi a turnat crema de lamaie pe care am intins-o uniform cu ajutorul unei linguri. Am ornat tarta cu feliute de lamaie si am lasat-o la rece peste noapte, nu de alta dar ceasul arata o ora tarzie in noapte si mi se cam inchideau ochii de somn; altfel as fi devorat-o pe loc.
 Se recomanda sa se consume dupa ce a stat la rece cel putin 2 ore. Enjoy it, it's fabulous!

                                                                                                                              Laura.


P.S. Reteta de lemon curd este inspirata de pe situl Video Jug.

                                                     




noiembrie 07, 2011

Crema dietetica de peste afumat

0 Comments

 Treaba asta este deja parte din  manunchiul de retete existente pe aici. But after careful consideration, am decis ca nu primeste atentia binemeritata. Mai ales ca e unul dintre my signiture dishes, are un gust grozav, nu contine margarina, unt si nici cantitati enorme de sare sau E-uri, precum produsele de acelasi fel ce sa gasesc in comert. Oh... sa nu uit ce era mai important: it taste the same as the real thing!
  Iata de ce aveti nevoie:

  • 200 g macrou/hering afumat, fara oase, solzi & co.
  • 200 g iaurt
  • 2 cepe verzi tocate
  • patrunjel tocat
  • 1 lingura zeama de lamaie
  Lunga lista, nu? :))

 Inainte sa ne apucam de treaba, sa va mai spun doua vorbe... ma rog, mai multe ;)
  •  Pay some attention atunci cand cumparati pestele afumat, pentru ca dragii nostrii producatori au prostul obicei sa imbibe pestele cu diferiti conservanti (nitrit de sodiu, usually). Nu inteleg de ce, pentru ca procesul de afumare in sine este o metoda de conservare.
  •  Intrucat este o reta dietetica, probabil va ganditi ca ati putea folosi iaurt dietetic. Recomandarea mea este sa folositi un iaurt gras, de calitate (nu Danone, Tnuva care vand gelatina alba sub forma de iaurt), facut asa cum trebuie, care este gustos si mult mai sanatos decat un iaurt cu 0 % grasimi, ultraprocesat si cu gust de carton.

 Acestea fiind spuse, let's get it startted!

   Carnea de peste se pune intr-un bol si se zdrobeste cu furculita.
Apoi procedam la fel ca la maioneza: adaugam pentru inceput cate o lingura de iaurt si amestecam bine, pana pestele se face de nerecunoscut si se imbratiseaza "mumos cu iaurtul". Toata treaba asta dureaza cam 30 de secunde si odata ce am obtinut pasta de peste, adaugam restul de iaurt,verdeturile, zeama de lamaie si amestecam din nou.
 De obicei, pestele afumat este deja sarat, asadar gustati si decideti daca mai trebuie asezonat sau nu. Then enjoy it, cuz it taste great!

 Acum va las, mi s-a facut pofta de salata beouf, asa ca ma duc sa ma satisfac. I just love my cooking skills!



                                                                                                                 Toodleloo,
                                                                                                                          Laura.
                                                                                                          

noiembrie 03, 2011

Paine de casa

0 Comments

  De cand a dat frigul, tot caut motive sa folosesc cuptorul, si sa creez in bucatarie o atmosfera caniculara. I'm a girl of summer, allways been and allways will be. Si desi afara e din ce in ce mai iarna, sunt tot cu mintea la ultimul weekend (cu temperaturi) de vara, care in mod ironic a fost in octombrie.
 E un pic cam ciudat sa iti stea gandul la summer breeze, nisip fierbinte, pepene verde si inghetata cand la radio Justin Bieber canta de mistletoe (inca din octombrie!!!), la televizor vezi reclame la cauciucuri de iarna si acoperisuri care rezista la inghet, iar in hypermarketuri deja exista rafturi speciale cu decoratiuni pentru Craciun (inca din octombrie!!!). Anyway, ar fi cazul sa ma acomodez, inainte ca Craciunul, New Year's Eve and such sa ma ia prin surprindere.
 Revenind la cuptorul incins si la mirosul de paine calda wich makes a house a home, sa va spun how it's done.
  Pentru inceput, am facut o maia, din 1 cana (de ceai) de apa calduta1 cub de drojdie, 1 lingura de zahar si 5-6 linguri de faina. Le-am amestecat pe toate intr-un castron, am acoperit totul cu folie de plastic si am plasat strategic amestecul intr-un loc caldut pret de 20 dminute, pana si-a dublat cantitatea.
 Intr-un bol incapator, am pus 700 g faina, 1 lingurita de sare iar peste am pus maiaua dospita. Am mai adaugat 1/2 cana apa calduta si m-am pus pe framantat, pana  s-au legat toate si am obtinut un aluat elastic.  Am acoperit bolul cu folie de plastic si l-am pus in acelasi loc caldut timp de 40 de minute, pana ce mai-mai sa dea pe-afara. Mai trebuie putin framantat, sa se adune totul la un loc, apoi se modeleaza aluatul in forma dorita  si se pune intr-o  tava unsa cu ceva grasime. Daca  mai exista ceva rabdare, se acopera cu un prosop si se mai lasa la crescut inca 15-20 de minute. Daca nu, asta e! Se poate si fara, doar traim in secolul vitezei.
  Se coace in cuptorul incins in prealabil, timp de 45- 50 de minute, la foc mediu, pana ce prinde crusta si prinde culoare.

                                                                                                                  Enjoy,
                                                                                                                        Laura.

octombrie 30, 2011

Gulyas de pui

0 Comments

   Inainte sa bombaniti si sa aruncati cu pietre pe motiv ca gulyasul se face cu carne de patrupede (porc si vita, nu va ganditi la altceva), eu va spun ca gulyasul este un fel de mancare delicios, indiferent de tipul de carne continut.
 In armonie cu vremea de afara, este exact ce ai vrea sa ai in farfurie atunci cand vii infometat si infrigurat de la birou. Iar daca mai pui langa el o felie de paine de casa (reteta in curand) si un pahar de vin rosu, nu te vei putea opri din mancat...poate numai dupa a doua, a treia portie.

 Iata lista de ingrediente:
  • 2 cepe medii tocate
  • 3-4 catei de usturoi feliati
  • 4 linguri ulei vegetal
  • 2 morcovi taiati felii
  • 2 ardei kapia mari, tocati
  • 4 cartofi medii taiati cubulete
  • 800 g carne de pui taiata cubulete
  • 1 conserva rosii
  • 2 linguri cu varf de boia dulce
  • 1 lingura de boia iute
  • 1 frunza de dafin
  • 1/2 lingurita chimen
  • sare, piper
  • patrunjel tocat
 In cele patru linguri de ulei punem la sfarait carnea si o facem sa prinda culoare pe toate partile. Adaugam apoi ceapa, usturoiul, boiaua, chimenul si o piscatura de sare si piper, le ametim bine prin oala, sa se imprieteneasca toate intre ele. Urmeaza morcovii, iar 5 minute mai tarziu li se alatura ardeii si cartofii.
 Cand toate cele din oala au inceput sa sfaraie, se amutesc cu apa calda, atat cat sa le acopere. Acum adaugam frunza de dafin si conserva de rosii, apoi acoperim oala cu un capac si lasam totul sa fiarba inabusit cam o ora, amestecand din cand in cand.
 De indata ce legumele s-au fiert, carnea este frageda, suculenta si sosul s-a legat, dam gulyasul de pe foc, il potrivim de sare si piper, ii trantim deasupra o mana sanatoasa de patrunjel tocat si il servim asa aburind, cu o lingura de samantana... sau fara. Dar cu smantana e mai bun, leaga mai bine aromele si face sosul mai cremos. Sa aveti pofta! Si un inceput de saptamana frumos!

                                                                                                                     Laura.

                                                                                             

octombrie 23, 2011

Placinta cu branza dulce, aromata cu lamaie si cardamom

0 Comments

  De cand a dat frigul, abia daca ma dau dusa din casa, iar atunci cand o fac, e pentru scurt timp. In schimb, semnez zilnic condica la cratita, ca de... trebuie sa ne umplem si noi timpul cu ceva si nu e cazul sa ne lasam prada asteniei de toamna.
 Nu stiu daca zaharul este recomandat pentru tratarea starilor de melancolie tomnatica (de fapt, stiu, nu este recomandat), but i'm a ferm beliver that ''happiness is sugar and butter creamed together". In cazul de fata, ceva branza dulce, zahar, aluat, flavors for a special kick = placinta cu branza = a little happiness.
  Trebuie sa recunosc ca nu am mai facut pana acum placinta cu branza, so fiind a first situation, am pus cap la cap some cooking knowlege si iata ce a iesit:
 
  Pentru aluat, am pus in robot 300 g de faina, 1 plic drojdie deshidratata, 50 g zahar, un praf de sare, 1 ou si 100 ml apa calduta. Am mixat toate astea pana am obtinut un aluat, caruia ulterior i-am mai adaugat 50 g de unt la temperatura camerei. Am scos coca din robot si am pus-o deoparte.
  Pentru umplutura, am amestecat 1 kg branza dulce de vaci cu 3 oua, 250 g zahar tos,3 linguri de gris, esenta de vanilie, coaja rasa de la o lamaie, 2 linguri zeama de lamaie si un varf de lingurita cardamom macinat, pentru o aroma deosebita.
  Aluatul l-am impartit in doua parti egale, si cu ajutorul sucitorului l-am intins in foi, de dimensiunea tavii in care urma sa coc placinta. Am uns tava cu unt/ulei, am tapetat fundul si marginile acesteia cu prima foaie de aluat, la mijloc am pus umplutura, apoi i sealed the deal cu cealalta foaie de aluat. Am uns-o deasupra cu un galbenus de ou, apoi am dat-o la cuptor, unde a stat cam 45 de minute, pana s-a rumenit la suprafata.
 Not bad pentru prima mea placinta cu branza. In fact, it was quite yummy!


                                                                                                                     Enjoy,
                                                                                                                            Laura.


                                                                            
 

octombrie 20, 2011

Omleta indiana cu chilli si ceapa

0 Comments

  Fac parte dintre aceia care fac greseala sa nu ia micul dejun in fiecare dimineata. De ce? Pentru ca fac parte dintre aceia care de obicei mananca seara tarziu. La un moment dat, i managed to get back on track si sa imi reglez dereglarile dar bad habbits die hard.
 Din an-in paste se mai intampla sa ma trezesc cu foamea in gat; atunci, invart ceva oua prin tigaie, prajesc niste paine, peste care intind si niste unt (mmmm... paine prajita, fierbinte, cu unt ce se topeste usor... slurp!); ma infrupt cu pofta, ca o data in an iau si eu micul dejun.
 Acea o data in an s-a intamplat acum cateva dimineti, cand aceeasi foame acuta m-a indemnat sa o tratez asa cum se cuvine. Am pus pe masa tot oua si unt, dar de data asta with a twist cu iz hindus.
 
  Pentru o portie generoasa, dedicata celor cu un ficat sanatos, avem nevoie de 3 oua, batute bine cu furculita, impreuna cu 1 lingurita rasa praf de curry (il recomand pe cel de la Kamis, pentru ca are gustul cel mai apropiat de real curry) si ceva sare si piper, asa dupa gust. Tocam marunt 1 ceapa mica rosie, 1 ardei chilli, cateva frunze de patrujel/coriandru si le punem deoparte.
  Incingem bine-bine o tigaie anti aderenta, in care topim 1 lingura de unt ( ar fi mers niste ghee, dar slabe sanse sa gasesti in Romania asa ceva), apoi punem amestecul de oua si curry iar deasupra presaram ceapa si ardeiul. Coacem omleta pana ce se incheaga (1- 2 minute), apoi o intoarcem si pe partea cealalta ( 30 de secunde pana la 1 minut), sa o rumenim frumos pe ambele parti.
 Scoatem omleta pe o farfurie si o servim calda, cu un sos de iaurt, preparat din iaurt gras, cu putina coaja de lamaie si patrunjel.
 Daca despre frittata se spune ca e o omleta mai smechera, atunci omleta indiana este mama smecheriei! ;)

                                                                                                                Toodles!
                                                                                                                          Laura.

octombrie 19, 2011

Ardei iuti murati in otet, cu ceapa. Sezonul toamna- iarna 2011/2012

0 Comments

 Toamna se numara bobocii, apoi se pun la murat ;) De cand a inceput frenezia conservelor si a muraturilor, o postare anume a devenit populara, nelipsita din Top 10: ardeii iuti murati in otet cu ceapa.
Cum nu se putea altfel, am recidivat si anul acesta, cu circumstante agravante, atat din punct de vedere cantitativ, cat si calitativ.
 Subsemnata Laura de la Fresh Blog, marturisesc ca am fost acum vreo doua saptamani in piata, am cautat cu mare atentie ardeii iuti perfecti, grasuni si cu multe nervuri in partea superioara, aceia care transmiteau amanintator: ''can't touch this!'' Am "sustras in mod legal" vreo 5 kg, cu care am fugit repede- repejor acasa si i-am ascuns in borcane, transformati in chip de ardei taiati feliute subtiri, cu ceva cubulete de ceapa frageda si aromata.
 De aceea, sunt mandra sa va prezint... Trupele de Soc de anul asta. Pam pam!

octombrie 18, 2011

1 an de Fresh Blog

1 Comments

  Pe nesimtite, a trecut un an de cand ma joc de-a Carry Bradshaw in bucatarie. Si dupa tot acest timp, pot spune ca I heart Blogging despre mancare. A lot! Ca acest mini spatiu virtual, numai al meu, ma face sa ma simt un pic mai implinita (si la propriu, si la figurat, cantaresc cu 2 kg mai mult decat anul trecut :) ), un pic mai utila, mai priceputa in ale gurii. Aici impart cu voi dragostea mea pentru gatit si rezultatele ei, and it feels so good, so right. Sa mai zic ca am bazait, de fericire normal, cand am aflat ca cineva, undeva, gateste treburile pe care le mazgalesc eu pe aici? Neh... Hai sa lasam sentimentalismele deoparte, azi e sarbatoare.
  De ziua lui, micul Fresh Blog a primit cadou an extreme make-over, eu am fost "ghiftuita" cu o mini pauza de la cratite si tigai, iar ca sa fie a win-win situation si sa nu se supere nimeni, astazi va las in pace si nu va tentez cu nimic. Dar stati pe-aproape ca am pe teava o reteta de placinta cu branza dulce, mind-blowing, nu alta!
   Si acum... as vrea sa multumesc tuturor acelora care se perinda printre paginile hipercalorice alea acestui blog, (thank you, guys!), prietenilor, consumatori entuziasti de creatii marca Fresh Blog, pentru sustinere si maguliri necontenite, my bff Ramona, pentru ca exista,  si nu in ultimul rand mamei, pentru imensa contributie la dezvoltarea pasiunii mele. In cinstea tuturor celor enumerati mai sus, dar si a blogului, inchin un pahar de Cabernet Carmenere, pentru ca nu am sampanie in stoc :).
 And promise to keep this blog fresh, as long i can fry and bake!
 

                                                                                                            Chin- chin!
                                                                                                                       Laura.

octombrie 17, 2011

Chocolate chip cookies

0 Comments

  
  Iata ce poti sa faci pe o vreme ca asta: incepi cu o baie calduta, iti pui sosete groase in picioare, apoi prepari o cana de ceai fierbinte si te tolanesti pe canapea, abandonandu-te pentru cateva ore printre randurile unei carti bune.
 Pune la indemana The Chocolate Chip Cookie Jar, din care sa te infrupti fara resentimente de fiecare data cand te uiti pe fereastra si constientizezi neplacutele dezlantuiri ale naturii. Daca se intampla cumva sa iti fuga gandul la vara ce tocmai a trecut, combate tristetea si melancolia ce te invadeaza amestecand inghetata preferata cu bucatele de chocolate cookies. Intr-un mod ciudat, it kinda works...
  Dintre miile de retete de cookies, am ales reteta Marthei Stewart, pe care eu o consider ca fiind Chanel-ul bucatariei. Clasic, uneori rigid, but allways in style.
 
Incepem prin a seta temperatura cuptorului la 180 de grade ( rotim butonul cuptorului pana la jumatate). Intr-un bol punem 200 g unt la temperatura camerei, 1 cana (de ceai) de zahar brun si 1/2 cana de zahar tos. Mixam ingredientele cu mixerul de mana, setat la viteza maxima, timp de 6 minute. Adaugam apoi  2 oua mari, 2 pliculete zahar vanilinat1 lingurita praf de copt, un praf de sare si continuam sa mixam. Cand toate acestea s-au amestecat, incorporam 2 1/3 cani faina, iar la final adaugam 2 tablete de ciocolata amaruie, maruntita cu ajutorul cutitului. Lasam compozitia sa se odihneasca la frigider 15 minute, apoi cu o lingura, sau chiar cu mana, formam bilute mici (cam de dimensiunea unei nuci), pe care le punem intr-o tava de copt, tapetata cu hartie pergament, lasand spatiu intre ele ( in timpul coacerii isi modifica dimensiunea).
 Se dau la cuptor timp de 15- 18 minute, pana cand marginile prajituricilor devin aurii. Cand le scoatem, le lasam sa se racoreasca in tava 2- 3 minute, apoi le transferam pe un grilaj si le lasam sa se raceasca de tot.
 Se depoziteaza intr-un recipient acoperit si se pastreaza chiar si 2 saptamani... desi nu e cazul, pentru ca aceste mici prajiturici scot la iveala The Inner Cookie Monster din oricine, disparand la fel de repede cum se fac. Iar cand toate astea se vor fi intamplat, cu siguranta veti auzi monstruletii stigand: Bis!!!


   Chef's note:  Zaharul brun se poate inlocui cu zahar fin. Zaharul fin este zahar alb, cu o granulatie de dimensiuni mai mici, in comparatie cu zaharul tos. Nu veti avea in cookies-urile voastre aroma subtila de caramel data de zaharul brun, but it'll do the work.
                         Folositi intodeauna ciocolata amaruie de calitate, pe baza de unt de cacao, si spuneti nu fulgilor de ciocolata din comert, ce au in compozitie margarina.
                         Daca nu va place ciocolata amaruie, inlocuiti-o cu ciocolata cu lapte, insa in loc de 1 cana de zahar brun, adugati numai 2/3.
                         Pe langa ciocolata, adugati daca va place, alune de padure, migdale sau nuci.


                                                                                          Stay warm and fuzzy, guys!
                                                                                                                              Laura.


 



octombrie 14, 2011

Inghetata cu sos de caramel

0 Comments

    J’ADORE ICE CREAM! Indiferent de vreme , chiar daca ploua , ninge , -20 de grade celsius... nu conteaza; si mai ales e ca un balsam atunci cand esti happy sau unhappy , fetele stiu de ce :) !
 Cu fructe , ciocolata , caramel sau simpla vanilie, depinde de gustul fiecaruia, am gasit o reteta , adaptata of course bucatariei mele.  
  Incepem cu 2 oua , un praf de sare, pe care le ametim bine cu mixerul; adaugam 100 gr zahar si 250 ml frisca lichida, mai mixam vreo 2-3 min and now u can be creative: puteti pune esenta de vanilie , stafide , ciocolata , cacao , esenta de rom , fistic , nuci si gata punem la congelator !
  Eu am facut sos de caramel , uite asa : 1 lingura de zeama de lamaie , 4 linguri de apa si 250 gr zahar se pun intr-o cratita pe foc si amestecam pana cand devine auriu. Acum oprim focul si adaugam 150 ml smantana lichida /frisca lichida amestecam pana se incorporeaza , mai punem 50 gr unt amestecam din  nou si GATA , lasam la racit ! ENJOY IT ;) !      

                                                                                                                           Ramona.

My Take No Prisoners Hot Sauce

0 Comments

  Toti cei care ma cunosc, stiu ca sunt sarita de pe fix atunci cand vine vorba despre cantitatea de iuteala cu care imi condimentez portia de mancare. Eu nu manac foarte iute, manac extrem de iute; senzational, super, mega si incredibil de iute, cum ar zice cei de la 0TV :) . Din cutia mea de condimente, nu lipseste niciodata punguta cu chiles uscati, iar in camara am cel putin un borcan cu cei mai iuti ardei de pe pamant. I love them, can't live without them si i-as pune si in desert daca ar fi dupa capul meu.
  Si uite asa s-a nascut si dorinta de a avea ardei iuti sub forma de sos, de preferat facut de mine, fara cine stie ce prafuri si substante cu denumiri pompoase. Ca tot nu prea am mai gasit prin hipermarketuri sosul iute preferat, asa de bun ca l-as manca simplu, pe paine. 
  Sa nu ma mai lungesc cu vorba, hai sa va spun " iute" cum sta treaba:
 Avem nevoie de 10 ardei kapia, carora le scoatem cotoarele si ii taiem ca din topor. Pentru ca preparatul nostru sa isi merite denumirea de ''Take no prisoners'', mai avem nevoie de inca 10 ardei iuti rosii, carora voi, oameni cu toate tiglele pe casa o sa le indepartati semintele si nervurile, stiti voi, partile cele mei iuti dintr-un ardei. Dupa cum puteti observa in poza, eu am lasat si seminte, si nervuri, pentru ca nu sunt sanatoasa la cap! Si probabil nici la stomac...
 Acum punem toti ardeii intr-un vas, ii acoperim pe jumatate cu lichid, alcatuit din apa si otet in cantitati       egale, mai punem si un capac deasupra oalei si ii fierbem, cam 15 minute pana se inmoaie.
 Cand sunt gata, ii transferam in blender (se poate folosi si un mixer vertical) si ii pasam pana se fac... sos. Adaugam sare si otet (daca mai este nevoie) dupa gust, apoi turnam sosul in sticle, punem capacul and that's it

 Chef's note:   Se recomanda se se lase sosul la macerat cel putin doua saptamani inainte de consum, pentru ca aromele sa se matureze si sa se combine. 
                        Sosul poate avea orice consistenta doriti, poate fi subtire, sau poate fi mai consistent. It's all about the taste! 


                                                                                                        Have a hot day!
                                                                                                                          Laura.

    

octombrie 12, 2011

Ciuperci marinate in ulei de masline

0 Comments

   Evrika! Am gasit o cale de salvare pentru ciupercile ce isi dadeau duhul, mucegaind prin cutia de legume a frigiderului meu. Come to think about, multe de-ale frigiderului au fost condamnate la pedapsa cu moartea prin uitare sau ignorare completa, in special ciupercile. Este greu sa eviti "tragedii" de acest gen atunci cand societatea te invata sa cumperi mai mult decat consumi. 
  Noroc cu Gordon Ramsay pentru ca from now on, in bucataria mea se vor gasi ciuperci fericite si marinate, gata sa fie servite ca antreu, ca si garnitura sau in cazul meu, ca si fel principal, langa o salata de rucola. 

 Minunea se intampla in filmuletul de mai jos exact asa:

 Am luat o tigaie si am incins-o bine- bine, am pus 4 linguri de ulei de masline, 300 g ciuperci, sare si piper. Se calesc timp de 5 minute, amestecand din cand in cand, pana prind culoare. Apoi am taiat julien o ceapa rosie medie si am adaugat-o peste ciuperci. Se mai lasa inca 3- 4 minute si se toarna echivalentul a 5  linguri de otet in partea din margine a tigaii. Inca 3-4 minute sunt de ajuns ca taria din otet sa se evapore. Finisam preparatul adaugand inca 5 linguri de ulei de masline, lasam totul sa ajunga la aceesai temperatura, apoi dam tigaia de pe foc. Adaugam cateva frunzulite de tarhon proaspat/uscat. Se lasa sa se raceasca, apoi se pun ciupercile intr-o caserola cu capac si se pastreaza in frigider. Cum ar zice Chef Ramsay: ''Marinated mushrooms... Done!"
 Stiu ca ciupercile mele nu arata ca ale lui Gordon Ramsay, dar eu nu sunt Gordon Ramsay :) .

                                                                                                      Have a grat day!
                                                                                                                     Laura.

octombrie 09, 2011

Crema de broccoli cu crutoane

0 Comments

  It's real... e toamna... stau zgribulita in pat si ascult sunetul ploii nervoase lovindu-se de acoperisul casei mele, la televizor se repeta obsesiv: "a nins la munte, zapada pe Valea Prahovei, a nins la munte..." Damn, nici anul asta nu am vazut Transfagarasanul...  Imi pun castile in urechi, setez radioul, ProFm Oldies today.  Inchid ochii, visez la seri caldute de vara si la placinte cu fructe de padure...
  Curand realizez ca vara s-a dus, desi sunt in negare, toamna e tot aici si gandesc ca trebuie sa atenuez depresia cu ceva bun de mancare. Zis si facut! M-am tratat cu niste chocolate chip cookies, despre care va voi povesti mai tarziu si cu o crema milky si fierbinte de broccoli. Toate astea in timp ce ascultam pe repeat "Singing in the rain" :) .
   Now, cu o supa ce broccoli nu se face primavara, dar macar te incalzesti! Repede si bine.
     Incepem cu 2 cepe medii curatate si tocate, pe care le calim in 1 lingura de unt si 1 de ulei vegetal timp de 5 minute. Intre timp, curatam si spalam 2 legaturi de broccoli (eu folosesc nu numai "florile" ci si tulpinile legumei) le rupem in buchetele mici, apoi le punem peste ceapa. Completam cu apa calda, aproximativ 1,5 litri, astfel incat lichidul sa acopere legumele cam trei sferturi. Acopera vasul cu un capac, si lasa sa fiarba inabusit la foc mediu 15 - 20 minute.
  Pentru crutoane, taiem painea cubulete bite-size, le punem intr-o tava tapetata cu hartie de copt, le asezonam cu 2 linguri de ulei de masline, putina sare si  mixul preferat de condimente( eu folosesc verdeturi a la Provence), amestecam si dam totul in cuptorul incins pana se rumenesc.
  Inapoi la supa, cand legumele s-au fiert, le punem cu tot cu zeama in blender, impreuna cu 3 linguri de smantana, un pumn de cascaval rassare si piper si mixam pana cand toate cele devin de nerecunoscut.
  Servim crema de broccoli fierbinte, cu crutoane, smantana si patrunjel tocat. It's no sunshine but at least it gives you a warm, fuzzy feeling.

                                                                                                        Stay warm, folks!
                                                                                                                       Laura.
 

octombrie 07, 2011

Cornuri dulci cu cocos

0 Comments

 Acum cateva zile "frunzaream" cu multa placere un blog de peste mari si tari, mai exact din Indonezia (far, far away, i know ). Am fost fermecata de specificul acestei bucatarii, ce isi deprinde radacinile si tainele din bucataria chinezeasca, de ingredientele nemaivazute si nemaiauzite pe aici pe la noi, toate acestea prezentate intr-un mod foarte profesionist si apetisant, de niste fotografii desavarsite.
 Dintre toate minunatiile care mi s-au perindat prin fata ochilor while i was browsing that wonderfull blog, something really ring my bells, cand am citit cuvantul magic: coconut! Da, i'm a coconut person, ma inebuneste aroma exotica a nucii de cocos, i love it! Asta imi aminteste de o "orgie" culinara, mai exact, eu, un kg de inghetata de cocos cu ciocolata si vreo 2 ore, timp in care inghetata a disparut in stomacul meu pofticios. Nuts for coconuts, i know...
  Sa va spun mai mult despre aceste cornuri dulci cu cocos, care se fac foarte usor si sunt delicioase.


  Incepem prin a pune in robot 250 g faina, 10 g drojdie uscata, 55 g zahar, 1 lingurita lapte praf si un praf de sare. Pornim robotul cateva secunde ca toate ingredientele sa se combine. Acum e timpul sa adaugam 1 ou si 100 ml apa calduta. Pornnim din nou robotul si il lasam sa framante aluatul, la viteza mica 2 minute. Adaugam apoi  45 g unt la temperatura camerei si mai framantam inca 2 minute. Punem aluatul pe o suprafata pudrata cu faina si se lasa sa se odihneasca in timp ce pregatim umplutura.
  Pentru umplutura, zice reteta originala, avem nevoie de nuca de cocos proaspat rasa. Mie mi-a displacut ideea de a rade nuca de cocos (it's a pain in the ass) asa ca i took the easy way. Am luat 200 g nuca de cocos deshidratata, gata rasa, pe care am hidratat-o cu 150 ml apa calduta, apoi am amestecat-o cu 100 g zahar si 1 pliculet de zahar vanilinat.
 Inapoi la aluat, il impartim in bilute de aceeasi dimensiune si ne punem pe treaba. Pe o suprafata pudrata cu faina, intindem fiecare biliuta sub forma unui triunghi. In partea de jos a triunghiului punem o lingura din umplutura si rulam aluatul sub forma unui rulou. Procedam la fel si cu restul de aluat. Reteta ilustrata aici.
  Cornurile astfel formate se lasa sa se dospeasca 1 ora si jumatate, pana isi dubleaza dimensiunile, apoi se pun in tavi unse cu unt si se coc pana se rumenesc, 10- 15 minute, in cuptorul incins in prealabil.
  Fluffy, sweet and yummy!

                                                                                  Happy weekend everyone!
                                                                                                           Laura.
 

septembrie 26, 2011

Yorkshire puddings cu marar

0 Comments

 Suna fancy, nu? Dar nu e nimic fancy in legatura cu aceasta reteta, de fapt, e simpla ca buna- ziua. Si daca am pomenit de simplitate, stiti cum se spune, lucrurile simple sunt cele mai bune. Pe bune! ;)
 Yorkshire puddings sunt de fapt niste briose sarate, ce isi au originile in orasul al carui nume il poarta, din Anglia. Acolo se servesc de obicei alaturi de friptura de vita si de un sos special.
Noi nu sntem englezi, nu suntem nici in Anglia, asa ca putem sa le servim ca atare sau alaturi de ce vrem noi. Se potrivesc de minune la un Sunday brunch, abia scoase din cuptor, manjite cu unt sau crema de branza si infulecate degraba. De asemenea, fac treaba buna si langa o supa fierbinte, sau langa orice de-ale gurii.
Reteta am "furat-o" ( shhhh... sa nu ma spuneti ;) )de la dragul de Jamie Oliver, my cooking guru si spune cam asa:
  Se mixeaza impreuna 1 cana de faina, 1 cana de lapte, un ou mare, putin marar tocat si sare. O tava pentru briose se unge bine cu ulei sau unt topit, se incalzeste in cuptor 1 minut, apoi se toarna compozitia in forme si se da din nou la cuptor (cuptorul trebuie incins bine- bine inainte), timp de 15- 20 de minute. And that's all, folks!

                                                                                                           Pofta mare sa aveti!
                                                                                                                                Laura.

septembrie 21, 2011

Tarta rustica de mere

0 Comments

  Astazi a fost prima dimineata de toamna. Nu, nu ma refer la faptul ca in doua zile incepe toamna astronomica, i mean ca azi, cand m-am trezit, m-a intampinat un cer noros, o adiere de vant rece mi-a azvarlit in frunte ditamai frunzoiul uscat si galben si mi-a ciufulit serios parul. Cand m-am dezmeticit eu din toate astea, imi era clar: afara e cam toamna. Am oftat din toata diafragma, mi-am pus sosete in picioare si m-am resemnat gandindu-ma ca daca tot vine frigul, macar scap de grija pedichiurii riguroase de pe timp de vara.
  Apoi a iesit soarele si am aflat ca pe 23 septembrie, zi ce coincide cu echinoctiul de toamna, vor fi 30 de grade :). Vazand eu toate astea, mi-am luat la subtioara cartea, cana mea cu ceai verde (care este mai degraba un bol, cat capul meu de mare, cu toarta), o felie de tarta cu mere, am iesit in curte si m-am tolanit vreo cateva ore la soare, de mi-am refacut necesarul de vitamina D.
  Ca tot am pomenit de tarta cu mere, hai sa va spun mai multe despre ea. Am facut-o ieri, dintr-un rest de aluat de la o prajitura cu aluat fraged si dulceata. Si-a primit denumirea de "rustica" datorita infatisarii crappy; am observa ca in ziua de azi, tot ceea ce e mai uratel si pare hand made, se intituleaza generic "rustic", asadar nu aveam cum sa fac exceptie de la regula :).
  Compozitia aluatului o gasiti in linkul de mai sus, iar pentru umplutura necesara unei tarte, aveti nevoie de 6 mere medii feliate subtire, pe care le amestecam cu 200 grame zahar, 3 linguri faina, 2 linguri uleiscortisoara, ceva zeama de lamaie, si niste zahar vanilat (reteta de umplutura inspirata de Jamie Oliver).
 Intindem aluatul intr-o tava apoi punem umplutura de mere. Ideal ar fi fost sa pun deasupra ceva grilaj din aluat, dar nu am avut cantitatea necesara pentru ca foloseam resturi; voi nu faceti ca mine. Puneti ceva aluat si deasupra. Se coace in cuptor la foc mediu 30- 40 de minute, e delicioasa si insenineaza chiar si un inceput de zi tomnatic.

                                                                                       Pofta mare, pofticiosilor!
                                                                                                                      Laura.

septembrie 20, 2011

Pasta aglio, olio & peperoncino

0 Comments

  Am fost timp de doi ani vegetariana, timp de cateva luni am mancat raw, am incercat dieta montingac (nu de nevoie, ci de curiozitate), dar indiferent de cum a batut vantul schimbarii in privinta alimentatiei mele, un lucru a ramas constant de-a lungul timpului: regimul meu "pastarian" ;).
 Poti sa imi fluturi pe sub nas toate bunatatile lumii, daca printre ele exista si un bol cu paste, i don't give a rat's ass about foie gras cu trufe sau caviar beluga, intotdeauna voi alege pastele.
Pe scurt, Laura + paste = Love Forever.
Recunosc cu juma' de gura de devoratoare de paste ca aglio, olio & peperoncino nu am mancat never ever. Acum cand stiu despre ce este vorba, imi dau seama ca am pierdut din aceasta pricina. Ce am pierdut? Unul dintre cele mai intense si delicioase gusturi. Inca o dovada ca lucrurile simple fac difernta, less is more, right?
 Aaaa, si am uitat un detaliu foarte important: sunt gata in 10 minute!

Let's get this started:
  Pentru 2 portii, punem la fiert 1/2 pachet de spaghete, conform instructiunilor de pe pachet.
Incingem 100 ml ulei de masline extravirgin apoi calim 5- 6 catei de usturoi feliati subtire, pana devin aurii (1-2 minute). Mare grija cu usturoiul pentru ca daca se arde, devine amar, asa ca nu uitati, in this case, go for gold!
 Se adauga un ardei iute feliat, de preferinta rosu, dar merge si de alta culoare, iute sa fie. Mai adaugam si o piscatura de sare si gata, uleiul nostru aromat abia asteapta sa fie amestecat cu pastele. Invartim compozitia de cateva ori in tigaie, oprim focul, presaram deasupra patrunjel sau busuioc tocat and that's it! Ready to seve!

                                                                                              Enjoy!
                                                                                                   Laura.

septembrie 16, 2011

Stir-fry picant de dovlecel,rosii si ardei kapia

0 Comments

... sau cum s-ar zice in dulcele nostru grai la a lua o tigaie,  a o incinge bine-bine, a picura ceva ulei si a perpeli in ea tot ce ai prin frigider: legume, carne, orez and so.
 Asadar, daca va e foame, nu aveti chef sa tineti companie aragazului vreo doua ore si in frigiderul vostru stau sa isi dea duhul ardei rosii, dovlecei, ciuperci si chestii ce au avut odata picioare, take out your chopsticks si get ready, caci in 10 minute se pune masa.
 Pentru inceput, am taiat bastonase dovlecelul si ardeii (2 la numar), iar rosiile (2) feliute.
Se incinge o tigaie pe foc mare, se pune 1 lingura de ulei si punem legumele la calit, nu toate odata ci pe rand. Le gatim 3-4 minute, astfel incat sa ramana usor crocante. Cand vine randul rosiilor, dam focul mai mic si le calim 5 minute, zdrobindu-le cu lingura pentru a obtine ceva sos.
Peste rosii, adaugam 4 linguri sos de soia, niste chilli tocat, 2 linguri zeama de lamaie si putin ghimbir (proaspat sau pudra), punem si legumele calite, amestecam and... ready to serve! Sa aveti pofta si un weekend placut!

P.S. Daca doriti ceva mai consistent, puteti aduga cubulete de carne (pui, peste, vita, porc) pe care le marinati 10- 20 de minute in cateva linguri de sos de soia si ulei, apoi le rumeniti in tigaie.

septembrie 06, 2011

Supa cremoasa de rosii

0 Comments

 "Cri, cri, cri, toamna gri... nu credeam c-o sa mai vii". Totusi, sa nu fiu rautacioasa, si sa recunosc ca inceputul asta de toamna nu este tocmai gri, din contra, este cat se poate de agreabil! E ca o vara dulce si blanda... sau ca o toamna bine dispusa ;)
 Si acum ca vara s-a dus, sa nu deprimam, mai vine alta la anul, right? Iar toamna are si ea punctele ei forte: zile nici prea calde, nici prea reci, covoare imense de frunze ruginii... aaa... mai ziceti si voi ca eu nu mai stiu.
 Era sa uit! Cel mai forte punct al toamnei (scuzati-mi exprimarea voit agramata) este abundenta de fructe si legume de prin gradini, de pe tarabe, de prin borcanele din camara. Stiti voi : ''Mere, pere in panere, / Prune bune si alune / Si gutui amarui, / Cu puf galben ca de pui", si multe muuulte altele.
 Este anotimpul in care se coc cele mai multe vegetale, perioada cu fructe si legume pe bune, crescute de primavara, parguite de arsita verii si culese acum cand sunt cele mai bune, mai pline de gust si substante hranitoare. Este anotimpul cand spunem adio rosiilor din Turcia si vinetelor crescute in sera din Dovlecia de Sud, pentru ca...sic... le avem si noi pe ale noastre.
Si apropos de rosii, ca tot e sezonul cand sunt dulci, carnoase si gustoase, zic sa le dam rolul principal pe masa de pranz. So, ladies and gentlemans, this autumn, Passion for Homecooking, in colaborare cu Laura's Cuisine Adventures si Parsley Sudios va prezinta: Cea mai cremoasa supa de rosii.

 Starring:   2 kg de rosii bine coapte, oparite 2 minute in apa clocotita, curatate de pielita si taiate cubulete
                 2 cepe medii, tocate si calite in 4 linguri de ulei de masline
                 3 catei de usturoi feliati si pusi la calit cand ceapa a devenit sticloasa
 Peste ceapa si usturoiul calit se adauga rosiile, se acopera oala cu un capac si se lasa sa dea intr-un clocot. Apoi verificam nivelul de lichid din oala. Pentru obtinerea unei supe creme, de obicei, lichidul trebuie sa acopere cam 3/4 din cantitatea de legume din oala. Asa ca daca mai este nevoie de lichid, completati cu apa calda. Se pune capacul si se lasa sa fiarba la foc moale, 15-20 de minute. Dupa expirarea timpului,se da oala de pe foc si intra in scena:
                  2 linguri de smantana grasa
                   sare si piper dupa gust, se adauga in oala si cu ajutorul unui mixer vertical, pasam supa pana obtinem o crema. Completam cu patrunjelul si busuiocul tocat si e gata de servit, cu crutoane sau fara, dupa cum va taie pofta.

      Nu ratati  "Supa cremoasa de rosii", din 7 septembrie, in farfuriile dumneavoastra!

                                                                                       Va salut cu pofta,
                                                                                                             Laura!
                

august 29, 2011

Reteta mea de: Cea mai buna salata de vinete ;)

1 Comments

  Daca m-ar intreba cineva ce mi-as dori sa mananc la ultima mea masa as raspunde dintr-o suflare: salata de vinete! (si paste cu sos de rosii, si cartofi prajiti cu mujdei, si tiramisu cu muuult alcool... mai multe...)
 Sa faci salata de vinete nu e mare scofala; tocmai de aceea nu inteleg de ce unii prepara vinetele sub forma unei paste atoase, neomogene, care iti cade toata in poala atunci cand musti din felia de paine. Sa nu mai vorbesc de zambetul de dupa salata, acela cu firisoare de vinete atarnandu-ti dintre dinti... That's a no-no!
 Cea mai buna salata de vinete am invatat sa o fac de la mama; salata ei era o crema pufoasa si delicioasa, fara atele de rigoare. Cea mai buna salata de vinete se face asa:

 Se aleg  4 vinete de dimensiune medie, lunguiete, cu coaja neteda si cat mai inchisa la culoare, care se coc direct pe flacara aragazului. Da, ati auzit bine, direct pe flacara, nu in cuptor, nu pe grill (pentru a proteja aragazul de dezastrul creat in urma unei asemenea operatiuni, tapetati-l cu folie de aluminiu).
 Se coc bine pe toate partile, pana ce coaja se carbonizeaza si devine casanta (3-4 minute pe fiecare parte).
Se dau la o parte de pe flacara, se lasa se se racoreasca 2-3 minute, apoi cu ajutorul unei linguri de plastic se scoate pulpa din interior. Se pun la scurs intr-o strecuratoare de plastic, cam 30 de minute.
 Vinetele scurse se pun intr-un castorn de plastic sau de ceramica de dimensiuni mai mari si se amesteca cu mixerul. Incoporam 15 linguri de ulei (din pacate, asta este secretul unei texturi fine si al unui gust delicios). La final se adauga ceapa taiata fin si se sareaza. Se serveste pe felii de paine proaspata sau prajita.
 Mie imi place sa pun muuulta ceapa, chilli si patrunjel tocat si sa mananc pana pic sub masa. Voua cum va place?





august 24, 2011

Chiftelute marinate in sos curry

0 Comments

   Am jurat de mult dragoste vesnica bucatariei italiene (probabil acum va intrebati de ce vorbesc eu de mancare italiana, cand in titlu exista cuvantul curry, but wait...) dar de ceva timp mi-am impartit inima in doua si papilele mele gustative mi-au semnalat ceva ce merita la fel de multa atentie si pasiune: mancarea indiana.
Indienii astia dom'le, au o mancare divina, bogata; un singur fel de mancare iti poate stimula toate gusturile: acru, dulce, sarat, amar, all at one time, intr-un mod delicios. O variatie de texturi, carne frageda si sosuri catifelate, fistic si migdale cruncy... ce mai, o adevarata incantare gustativa, olfactiva, vizuala.
 Dupa ce iau masa la vre-un restaurant de profil, mi se intampla sa nu mai am pofta de mancare aproximativ 24 de ore. Nu pentru ca mancarea este satioasa ( wich it is), ci pentru ca papilele mele gustative au fost stimulate la maxim si orice mananc mai apoi, mi se pare fara gust.
 Un alt motiv pentru care imi place sa manac si sa gatesc "indienesc" este abundenta de condimente; de mica mi s-a spus sa am grija cu adaosul si imbinarea condimentelor in prepararea mancarii, ce e prea mult strica. Ei bine, in cazul de fata aceasta regula nu este valabila iar lucrul acesta ma incanta teribil; amestec vreo zece condimente care mai de care, iar rezultatul este mai mult decat comestibil, este de-li-ci-os!
  But enough with the chit-chat, daca eu nu v-am convins, do it yourself, this is how is done!
 Incepem cu 500 g de piept de pui tocat, pe care il amestecam cu 1 ceapa medie tocata marunt, 2 catei de usturoi pisati, 1 legatura coriandru/patrunjel tocat, 1/2 lingurita garam masala, 1/2 lingurita praf curry/pasta de curry, 1 ou, sare, piper. Din compozitia rezultata se formeaza chiftelute care se prajesc in ulei incins pana se rumenesc.
 Pentru prepararea sosului, calim intr-o tigaie cu 2 linguri ulei vegetal incins, 1 ceapa tocata si 1 catel de usturoi feliat iar dupa 5 minute adaugam 3 rosii mari decojite si taiate cubulete.
  Cand toate acestea s-au inmuiat, incepe distractia: peste legumele calite punem 2 frunze dafin, 2 lingurite praf/pasta de curry, cateva bobite ienibahar, 1 lingurita bobite de coriandru, 1 varf de cutit cardamom macinat, cateva cuisoare, 1/2 lingurita chimen, cateva bobite de piper...sper ca nu am omis nimic...
 Daca nu aveti la indemana toate cele de trebuinta nu-i nimic, adaugati curry si e de ajuns ( recomand praful de curry de la Kamis, cu toate ca contine monoglutamat, e cel mai apropiat de the real thing, si pasta de curry de la Mega Image). Amestecam si lasam sa fiarba in tigaie compozitia 1 minut, pentru a activa toate aromele. Turnam apoi peste toata nebunia asta 200 ml lapte de cocos (are la Mega Image) sau daca nu gasiti, inlocuiti-l pur si simplu cu aceeasi cantitate de smantana sau iaurt mai gras. Potivim sosul de sare, apoi adaugam chiftelutele si lasam totul sa mai dea intr-un clocot. Se da tigaia de pe foc si presaram deasupra coriandru/patrunjel tocat. Se serveste cu orez basmati simplu.
 Eu nu am avut chef de orez in ziua aceea, asa ca l-am servit cu piure de cartofi; neconventional, dar a fost bun.
  Happy wednesday everyone! Pofta la gatit!

                                                                                                            Laura.