Rizoto din orez integral cu ciuperci

     Nu am mai scris de ceva vreme, lene mare moncher :) si intre timp s-a facut primavara. Cum  afara e cald si bine, mi-a cam scazut dorinta de a sta la cratita; activitatea mea in bucatarie se rezuma la a da de doua - trei ori cu cutitul in niste legume ce sfarsesc fie intr-o supa, fie intr-un stir- fry sau intr-o salata. Nice and simple!
      Astazi am gatit rizoto din orez integral cu ciuperci. Still nice and simple, and delicious!

   Am inceput prin a cali in 3 linguri de ulei de masline, 2 cepe medii tocate si 2 catei mari de usturoi, de asemenea tocati. Cand fac rizoto folosesc un tuci de fonta, dar o tigaie neaderenta incapatoare will do just fine, ideea e sa impiedicam orezul sa se lipeasca.

   In timp ce ceapa se perpeleste, punem la pe foc un vas cu 1,5 l apa. Cand ceapa a devenit translucida, adaugam 1 cana de orez, spalat in prealabil si se lasa sa se caleasca, amestecand constant, pana cand devine translucid (3- 4 minute). Apoi adaugam o jumatate de cana din apa pusa la fiert, amestecam si lasam orezul sa absoarba lichidul. Cand apa a scazut, adaugam din nou lichid si tot asa, pana cand se fierbe orezul. Cu 2 minute inainte sa luam oala de pe foc, adaugam 5 ciuperci maricele, taiate feliute. Cand oprim focul, punem sare, piper si patrunjel tocat. Se serveste cu parmezan ras presarat on top. Cremos si sanatos! :) Pofta buna si

                                                                                                           Pofta la gatit!

  

Tarta cu dovlecei

   Plimbandu-ma aiurea printre rafturile unui hipermarket local, am ajuns fata in fata cu o fantezie culinara mai veche: formele de tarte. Cu ochii licarind de entuziasm si cu mana tremurand de emotie, am luat una si am strans-o la piept, ca pe o persoana draga (that's cucu, i know :))  ). Evident ca atunci cand am ajuns acasa, a sfarsit intr-un colt al dulapului si a stat acolo mult si bine, chiar uitasem ca o am. Pana intr-o zi, cand cu foamea in gat si cu nivelul de inspiratie scazut drastic dau peste un blog very nice, bucatar sub acoperire si peste o reteta ce trebuia neaparat incercata: Tarta cu dovlecei.

    Am respectat reteta in proportie de 80 %, amprenta mea personala constand in inlocuirea branzei telemea cu branza de burduf, am pus patrunjel si marar cu generozitate cuz i like green si am folosit rosii proaspete in locul celor uscate (dupa ce am gustat rosii uscate de la mama lor din Italia, m-am suparat pe caserola mea de rosii uscate de la Kaufland;diferenta ca de la cer la pamant!).
   A iesit ceva spectaculos de delicios! :)  Va recomand cu incredere atat reteta, cat si blogul.
 
                                                                                                      Pofta la gatit!

Pastele mele Alfredo

   Am mancat prima data pastele Alfredo la un restaurant cu specific, mai mult din curiozitate. Nu m-au impresionat deloc, ba chiar am si regretat alegerea facuta, ramanand cu impresia ca paste + Alfredo = yuck! 

  Cativa ani si cateva sute de portii de paste mai tarziu, am decis sa ii mai dau o sansa lui Alfredo, diferanta constand in faptul ca de data aceasta eu m-am aflat la conducerea tigaii si eu am amestecat ingredientele dupa gustul meu, sperand sa obtin un rezultat satisfacator. Ei bine, aproape am obtinut perfectiunea!  Iata cum:

   Pentru doua portii generoase, fierbem jumatate de pachet de paste, conform instructiunilor de pe pachet.

   Pentru sos, am topit o jumatate de pachet de unt de calitate (da, ati auzit bine, o jumatate de pachet) intr-o tigaie cu margini inalte. In timp ce untul se topeste, am adaugat un catel mare de usturoi taiat feliute subtiri, pentru o aroma mai bogata. Daca nu va place, se poate si fara.

   Cand untul a devenit lichid, am pus doua linguri cu varf de parmezan ras si alte doua linguri de branza de burduf maruntita, un praf de sare (numai daca este nevoie, branza deja e sarata) si unul de piper. Apoi vine randul pastelor fierte si scurse sa fie tavalite in sosul de unt, amestecand cu grija. Se servesc fierbinti, cu ceva parmezan ras pe deasupra.
    Se recomanda consumul cu moderatie, datorita continutului caloric urias si a cantitatii deloc neglijabile de colesterol. Acestea fiind spuse, va doresc

                                                                                                       Pofta la gatit!
 

Sunday brunch: Omleta pufoasa cu branza de burduf, ardei si marar

   Zilele astea au poposit in my cuisine niste oua adevarate, din acelea de la gaini adevarate, care cresc fericite si se plimba in voie intr-o ograda de tara. Oua micute, proaspete si cu galbenusuri de culoarea apusului de soare vara; oua fericite de la gaini fericite! :))

   Incantata peste masura de aceste biete oua (in ultimul timp ravnesc mult dupa alimentele de tip bio), am sacrificat cateva dintre ele si am pus la cale cea mai pufoasa omleta ever! Brunch-ul perfect pentru o dimineata tarzie de week-end. Iata cum sta treaba:

  Luam 4 oua si separam galbenusul de albus; pe acesta din urama il batem spuma cu ajutorul telului, impreuna cu un praf de sare, apoi se da deoparte. Batem si galbenusurile cu furculita.

   Separat, tocam marunt un ardei kapia si cateva fire de marar. O felie de branza de burduf, groasa de 1-2 cm se taie cubulete. Toate aceste ingrediente se adauga peste galbenusuri si se amesteca. Mai lipseste un praf de sare (un praf, nu mai mult, pentru ca branza este deja sarata) si ceva piper proaspat rasnit. Cand branza, ardeiul si mararul s-au imprietenit cu galbenusurile, incorporam cu grija albusurile spuma, amestecand de sus in jos.

    Amestecul obtinut se prepara intr-o tigaie non-aderenta incinsa in prealabil, unsa cu putin ulei de masline. Se prajeste la foc mediu timp de 5 minute (pana ce se incheaga ouale in centru), apoi se pliaza omleta pe jumatate, se scoate pe o farfurie si se serveste fierbinte. Pofta la gatit si week-end placut!

    Sfat: daca nu aveti o tigaie non-aderenta, mai bine lasati-va pagubasi pentru ca omleta asta ar fi in stare sa stea lipita chiar si de teflon :)