august 29, 2011

Reteta mea de: Cea mai buna salata de vinete ;)

1 Comments

  Daca m-ar intreba cineva ce mi-as dori sa mananc la ultima mea masa as raspunde dintr-o suflare: salata de vinete! (si paste cu sos de rosii, si cartofi prajiti cu mujdei, si tiramisu cu muuult alcool... mai multe...)
 Sa faci salata de vinete nu e mare scofala; tocmai de aceea nu inteleg de ce unii prepara vinetele sub forma unei paste atoase, neomogene, care iti cade toata in poala atunci cand musti din felia de paine. Sa nu mai vorbesc de zambetul de dupa salata, acela cu firisoare de vinete atarnandu-ti dintre dinti... That's a no-no!
 Cea mai buna salata de vinete am invatat sa o fac de la mama; salata ei era o crema pufoasa si delicioasa, fara atele de rigoare. Cea mai buna salata de vinete se face asa:

 Se aleg  4 vinete de dimensiune medie, lunguiete, cu coaja neteda si cat mai inchisa la culoare, care se coc direct pe flacara aragazului. Da, ati auzit bine, direct pe flacara, nu in cuptor, nu pe grill (pentru a proteja aragazul de dezastrul creat in urma unei asemenea operatiuni, tapetati-l cu folie de aluminiu).
 Se coc bine pe toate partile, pana ce coaja se carbonizeaza si devine casanta (3-4 minute pe fiecare parte).
Se dau la o parte de pe flacara, se lasa se se racoreasca 2-3 minute, apoi cu ajutorul unei linguri de plastic se scoate pulpa din interior. Se pun la scurs intr-o strecuratoare de plastic, cam 30 de minute.
 Vinetele scurse se pun intr-un castorn de plastic sau de ceramica de dimensiuni mai mari si se amesteca cu mixerul. Incoporam 15 linguri de ulei (din pacate, asta este secretul unei texturi fine si al unui gust delicios). La final se adauga ceapa taiata fin si se sareaza. Se serveste pe felii de paine proaspata sau prajita.
 Mie imi place sa pun muuulta ceapa, chilli si patrunjel tocat si sa mananc pana pic sub masa. Voua cum va place?





august 24, 2011

Chiftelute marinate in sos curry

0 Comments

   Am jurat de mult dragoste vesnica bucatariei italiene (probabil acum va intrebati de ce vorbesc eu de mancare italiana, cand in titlu exista cuvantul curry, but wait...) dar de ceva timp mi-am impartit inima in doua si papilele mele gustative mi-au semnalat ceva ce merita la fel de multa atentie si pasiune: mancarea indiana.
Indienii astia dom'le, au o mancare divina, bogata; un singur fel de mancare iti poate stimula toate gusturile: acru, dulce, sarat, amar, all at one time, intr-un mod delicios. O variatie de texturi, carne frageda si sosuri catifelate, fistic si migdale cruncy... ce mai, o adevarata incantare gustativa, olfactiva, vizuala.
 Dupa ce iau masa la vre-un restaurant de profil, mi se intampla sa nu mai am pofta de mancare aproximativ 24 de ore. Nu pentru ca mancarea este satioasa ( wich it is), ci pentru ca papilele mele gustative au fost stimulate la maxim si orice mananc mai apoi, mi se pare fara gust.
 Un alt motiv pentru care imi place sa manac si sa gatesc "indienesc" este abundenta de condimente; de mica mi s-a spus sa am grija cu adaosul si imbinarea condimentelor in prepararea mancarii, ce e prea mult strica. Ei bine, in cazul de fata aceasta regula nu este valabila iar lucrul acesta ma incanta teribil; amestec vreo zece condimente care mai de care, iar rezultatul este mai mult decat comestibil, este de-li-ci-os!
  But enough with the chit-chat, daca eu nu v-am convins, do it yourself, this is how is done!
 Incepem cu 500 g de piept de pui tocat, pe care il amestecam cu 1 ceapa medie tocata marunt, 2 catei de usturoi pisati, 1 legatura coriandru/patrunjel tocat, 1/2 lingurita garam masala, 1/2 lingurita praf curry/pasta de curry, 1 ou, sare, piper. Din compozitia rezultata se formeaza chiftelute care se prajesc in ulei incins pana se rumenesc.
 Pentru prepararea sosului, calim intr-o tigaie cu 2 linguri ulei vegetal incins, 1 ceapa tocata si 1 catel de usturoi feliat iar dupa 5 minute adaugam 3 rosii mari decojite si taiate cubulete.
  Cand toate acestea s-au inmuiat, incepe distractia: peste legumele calite punem 2 frunze dafin, 2 lingurite praf/pasta de curry, cateva bobite ienibahar, 1 lingurita bobite de coriandru, 1 varf de cutit cardamom macinat, cateva cuisoare, 1/2 lingurita chimen, cateva bobite de piper...sper ca nu am omis nimic...
 Daca nu aveti la indemana toate cele de trebuinta nu-i nimic, adaugati curry si e de ajuns ( recomand praful de curry de la Kamis, cu toate ca contine monoglutamat, e cel mai apropiat de the real thing, si pasta de curry de la Mega Image). Amestecam si lasam sa fiarba in tigaie compozitia 1 minut, pentru a activa toate aromele. Turnam apoi peste toata nebunia asta 200 ml lapte de cocos (are la Mega Image) sau daca nu gasiti, inlocuiti-l pur si simplu cu aceeasi cantitate de smantana sau iaurt mai gras. Potivim sosul de sare, apoi adaugam chiftelutele si lasam totul sa mai dea intr-un clocot. Se da tigaia de pe foc si presaram deasupra coriandru/patrunjel tocat. Se serveste cu orez basmati simplu.
 Eu nu am avut chef de orez in ziua aceea, asa ca l-am servit cu piure de cartofi; neconventional, dar a fost bun.
  Happy wednesday everyone! Pofta la gatit!

                                                                                                            Laura.

august 18, 2011

Tarta din aluat fraged cu magiun de prune

0 Comments

 Iresponsabila cum sunt, nu am mai scris de ceva timp si mi-am lasat blogul singur-singurel vreo trei saptamani si mai bine. Shame on me! Si jur pe rosu ca nu mai fac! Ca si scuze, invoc urmatoarele motive: 1.lene acuta  2.ceva probleme cu conexiunea internet  3. am fost dusa pe ici, pe colo cu diferite treburi si alea-alea.
 Ca sa va mai indulcesc in cazul in care v-am suparat cu absenta mea indelungata va propun astazi o reteta delicioasa si bineinteles, foarte simplu de preparat.
 Prajitura asta mi-o facea mama cand eram cam cu un metru mai mica decat in prezent, a long time ago... Cum in ziua in care m-a lovit pofta, nu am putut sa intru in legatura cu mama si sa obtin reteta, am apelat la prietenul meu de nadejde, holly Google, care mi-a rezolvat problema in exact 0,30 de secunde, indrumandu-ma pe un blog cu minunatii, si anume Lumea Laurei; o alta Laura pasionata de ale gurii.

      Iata cum sta treaba:  se mixeaza in robot un pachet de unt (200 g) la temperatura camerei impreuna cu 16 linguri zahar tos pana se alifiaza. Se adauga 1 ou, 1 lingurita praf de copt, cateva picaturi de esenta de vanilie, se porneste robotul si se adauga treptat 42 de linguri de faina.
 Se obtine un aluat sfaramicios, din care punem deoparte o treime iar restul se intinde cu ajutorul unui sucitor si se pune intr-o forma de tarta sau o tava normala, in functie de dotarile bucatariei. Tava, impreuna cu aluatul pus deoparte se da la congelator. Intre timp, ne ocupam de ce vom pune on top, asa ca amestecam 500 g de dulceata de orice fel, in cazul meu magiun de prune, cu 2 linguri zeama de lamaie, cateva picaturi esenta de vanilie si coaja rasa de lamaie.
  Compozitia obtinuta se toarna peste aluatul din tava. Treimea de aluat pusa deoparte se da prin ochiurile mari ale razatoarei (pentru ca aluatul a stat la rece, e mai usor sa il dam pe razatoare) si se presara deasupra amestecului de dulceata.
  Coacem prajitura in cuptorul incins in prealabil cam 40 de minute, pana ce aluatul se rumeneste. Se serveste de preferat rece (desi eu am atacat-o direct din tava, abia scoasa din cuptor), alaturi de un pahar cu lapte. Yummy!!!
                                                                                                              Sa aveti pofta!
                                                                                                                              Laura.