octombrie 30, 2011

Gulyas de pui

0 Comments

   Inainte sa bombaniti si sa aruncati cu pietre pe motiv ca gulyasul se face cu carne de patrupede (porc si vita, nu va ganditi la altceva), eu va spun ca gulyasul este un fel de mancare delicios, indiferent de tipul de carne continut.
 In armonie cu vremea de afara, este exact ce ai vrea sa ai in farfurie atunci cand vii infometat si infrigurat de la birou. Iar daca mai pui langa el o felie de paine de casa (reteta in curand) si un pahar de vin rosu, nu te vei putea opri din mancat...poate numai dupa a doua, a treia portie.

 Iata lista de ingrediente:
  • 2 cepe medii tocate
  • 3-4 catei de usturoi feliati
  • 4 linguri ulei vegetal
  • 2 morcovi taiati felii
  • 2 ardei kapia mari, tocati
  • 4 cartofi medii taiati cubulete
  • 800 g carne de pui taiata cubulete
  • 1 conserva rosii
  • 2 linguri cu varf de boia dulce
  • 1 lingura de boia iute
  • 1 frunza de dafin
  • 1/2 lingurita chimen
  • sare, piper
  • patrunjel tocat
 In cele patru linguri de ulei punem la sfarait carnea si o facem sa prinda culoare pe toate partile. Adaugam apoi ceapa, usturoiul, boiaua, chimenul si o piscatura de sare si piper, le ametim bine prin oala, sa se imprieteneasca toate intre ele. Urmeaza morcovii, iar 5 minute mai tarziu li se alatura ardeii si cartofii.
 Cand toate cele din oala au inceput sa sfaraie, se amutesc cu apa calda, atat cat sa le acopere. Acum adaugam frunza de dafin si conserva de rosii, apoi acoperim oala cu un capac si lasam totul sa fiarba inabusit cam o ora, amestecand din cand in cand.
 De indata ce legumele s-au fiert, carnea este frageda, suculenta si sosul s-a legat, dam gulyasul de pe foc, il potrivim de sare si piper, ii trantim deasupra o mana sanatoasa de patrunjel tocat si il servim asa aburind, cu o lingura de samantana... sau fara. Dar cu smantana e mai bun, leaga mai bine aromele si face sosul mai cremos. Sa aveti pofta! Si un inceput de saptamana frumos!

                                                                                                                     Laura.

                                                                                             

octombrie 23, 2011

Placinta cu branza dulce, aromata cu lamaie si cardamom

0 Comments

  De cand a dat frigul, abia daca ma dau dusa din casa, iar atunci cand o fac, e pentru scurt timp. In schimb, semnez zilnic condica la cratita, ca de... trebuie sa ne umplem si noi timpul cu ceva si nu e cazul sa ne lasam prada asteniei de toamna.
 Nu stiu daca zaharul este recomandat pentru tratarea starilor de melancolie tomnatica (de fapt, stiu, nu este recomandat), but i'm a ferm beliver that ''happiness is sugar and butter creamed together". In cazul de fata, ceva branza dulce, zahar, aluat, flavors for a special kick = placinta cu branza = a little happiness.
  Trebuie sa recunosc ca nu am mai facut pana acum placinta cu branza, so fiind a first situation, am pus cap la cap some cooking knowlege si iata ce a iesit:
 
  Pentru aluat, am pus in robot 300 g de faina, 1 plic drojdie deshidratata, 50 g zahar, un praf de sare, 1 ou si 100 ml apa calduta. Am mixat toate astea pana am obtinut un aluat, caruia ulterior i-am mai adaugat 50 g de unt la temperatura camerei. Am scos coca din robot si am pus-o deoparte.
  Pentru umplutura, am amestecat 1 kg branza dulce de vaci cu 3 oua, 250 g zahar tos,3 linguri de gris, esenta de vanilie, coaja rasa de la o lamaie, 2 linguri zeama de lamaie si un varf de lingurita cardamom macinat, pentru o aroma deosebita.
  Aluatul l-am impartit in doua parti egale, si cu ajutorul sucitorului l-am intins in foi, de dimensiunea tavii in care urma sa coc placinta. Am uns tava cu unt/ulei, am tapetat fundul si marginile acesteia cu prima foaie de aluat, la mijloc am pus umplutura, apoi i sealed the deal cu cealalta foaie de aluat. Am uns-o deasupra cu un galbenus de ou, apoi am dat-o la cuptor, unde a stat cam 45 de minute, pana s-a rumenit la suprafata.
 Not bad pentru prima mea placinta cu branza. In fact, it was quite yummy!


                                                                                                                     Enjoy,
                                                                                                                            Laura.


                                                                            
 

octombrie 20, 2011

Omleta indiana cu chilli si ceapa

0 Comments

  Fac parte dintre aceia care fac greseala sa nu ia micul dejun in fiecare dimineata. De ce? Pentru ca fac parte dintre aceia care de obicei mananca seara tarziu. La un moment dat, i managed to get back on track si sa imi reglez dereglarile dar bad habbits die hard.
 Din an-in paste se mai intampla sa ma trezesc cu foamea in gat; atunci, invart ceva oua prin tigaie, prajesc niste paine, peste care intind si niste unt (mmmm... paine prajita, fierbinte, cu unt ce se topeste usor... slurp!); ma infrupt cu pofta, ca o data in an iau si eu micul dejun.
 Acea o data in an s-a intamplat acum cateva dimineti, cand aceeasi foame acuta m-a indemnat sa o tratez asa cum se cuvine. Am pus pe masa tot oua si unt, dar de data asta with a twist cu iz hindus.
 
  Pentru o portie generoasa, dedicata celor cu un ficat sanatos, avem nevoie de 3 oua, batute bine cu furculita, impreuna cu 1 lingurita rasa praf de curry (il recomand pe cel de la Kamis, pentru ca are gustul cel mai apropiat de real curry) si ceva sare si piper, asa dupa gust. Tocam marunt 1 ceapa mica rosie, 1 ardei chilli, cateva frunze de patrujel/coriandru si le punem deoparte.
  Incingem bine-bine o tigaie anti aderenta, in care topim 1 lingura de unt ( ar fi mers niste ghee, dar slabe sanse sa gasesti in Romania asa ceva), apoi punem amestecul de oua si curry iar deasupra presaram ceapa si ardeiul. Coacem omleta pana ce se incheaga (1- 2 minute), apoi o intoarcem si pe partea cealalta ( 30 de secunde pana la 1 minut), sa o rumenim frumos pe ambele parti.
 Scoatem omleta pe o farfurie si o servim calda, cu un sos de iaurt, preparat din iaurt gras, cu putina coaja de lamaie si patrunjel.
 Daca despre frittata se spune ca e o omleta mai smechera, atunci omleta indiana este mama smecheriei! ;)

                                                                                                                Toodles!
                                                                                                                          Laura.

octombrie 19, 2011

Ardei iuti murati in otet, cu ceapa. Sezonul toamna- iarna 2011/2012

0 Comments

 Toamna se numara bobocii, apoi se pun la murat ;) De cand a inceput frenezia conservelor si a muraturilor, o postare anume a devenit populara, nelipsita din Top 10: ardeii iuti murati in otet cu ceapa.
Cum nu se putea altfel, am recidivat si anul acesta, cu circumstante agravante, atat din punct de vedere cantitativ, cat si calitativ.
 Subsemnata Laura de la Fresh Blog, marturisesc ca am fost acum vreo doua saptamani in piata, am cautat cu mare atentie ardeii iuti perfecti, grasuni si cu multe nervuri in partea superioara, aceia care transmiteau amanintator: ''can't touch this!'' Am "sustras in mod legal" vreo 5 kg, cu care am fugit repede- repejor acasa si i-am ascuns in borcane, transformati in chip de ardei taiati feliute subtiri, cu ceva cubulete de ceapa frageda si aromata.
 De aceea, sunt mandra sa va prezint... Trupele de Soc de anul asta. Pam pam!

octombrie 18, 2011

1 an de Fresh Blog

1 Comments

  Pe nesimtite, a trecut un an de cand ma joc de-a Carry Bradshaw in bucatarie. Si dupa tot acest timp, pot spune ca I heart Blogging despre mancare. A lot! Ca acest mini spatiu virtual, numai al meu, ma face sa ma simt un pic mai implinita (si la propriu, si la figurat, cantaresc cu 2 kg mai mult decat anul trecut :) ), un pic mai utila, mai priceputa in ale gurii. Aici impart cu voi dragostea mea pentru gatit si rezultatele ei, and it feels so good, so right. Sa mai zic ca am bazait, de fericire normal, cand am aflat ca cineva, undeva, gateste treburile pe care le mazgalesc eu pe aici? Neh... Hai sa lasam sentimentalismele deoparte, azi e sarbatoare.
  De ziua lui, micul Fresh Blog a primit cadou an extreme make-over, eu am fost "ghiftuita" cu o mini pauza de la cratite si tigai, iar ca sa fie a win-win situation si sa nu se supere nimeni, astazi va las in pace si nu va tentez cu nimic. Dar stati pe-aproape ca am pe teava o reteta de placinta cu branza dulce, mind-blowing, nu alta!
   Si acum... as vrea sa multumesc tuturor acelora care se perinda printre paginile hipercalorice alea acestui blog, (thank you, guys!), prietenilor, consumatori entuziasti de creatii marca Fresh Blog, pentru sustinere si maguliri necontenite, my bff Ramona, pentru ca exista,  si nu in ultimul rand mamei, pentru imensa contributie la dezvoltarea pasiunii mele. In cinstea tuturor celor enumerati mai sus, dar si a blogului, inchin un pahar de Cabernet Carmenere, pentru ca nu am sampanie in stoc :).
 And promise to keep this blog fresh, as long i can fry and bake!
 

                                                                                                            Chin- chin!
                                                                                                                       Laura.

octombrie 17, 2011

Chocolate chip cookies

0 Comments

  
  Iata ce poti sa faci pe o vreme ca asta: incepi cu o baie calduta, iti pui sosete groase in picioare, apoi prepari o cana de ceai fierbinte si te tolanesti pe canapea, abandonandu-te pentru cateva ore printre randurile unei carti bune.
 Pune la indemana The Chocolate Chip Cookie Jar, din care sa te infrupti fara resentimente de fiecare data cand te uiti pe fereastra si constientizezi neplacutele dezlantuiri ale naturii. Daca se intampla cumva sa iti fuga gandul la vara ce tocmai a trecut, combate tristetea si melancolia ce te invadeaza amestecand inghetata preferata cu bucatele de chocolate cookies. Intr-un mod ciudat, it kinda works...
  Dintre miile de retete de cookies, am ales reteta Marthei Stewart, pe care eu o consider ca fiind Chanel-ul bucatariei. Clasic, uneori rigid, but allways in style.
 
Incepem prin a seta temperatura cuptorului la 180 de grade ( rotim butonul cuptorului pana la jumatate). Intr-un bol punem 200 g unt la temperatura camerei, 1 cana (de ceai) de zahar brun si 1/2 cana de zahar tos. Mixam ingredientele cu mixerul de mana, setat la viteza maxima, timp de 6 minute. Adaugam apoi  2 oua mari, 2 pliculete zahar vanilinat1 lingurita praf de copt, un praf de sare si continuam sa mixam. Cand toate acestea s-au amestecat, incorporam 2 1/3 cani faina, iar la final adaugam 2 tablete de ciocolata amaruie, maruntita cu ajutorul cutitului. Lasam compozitia sa se odihneasca la frigider 15 minute, apoi cu o lingura, sau chiar cu mana, formam bilute mici (cam de dimensiunea unei nuci), pe care le punem intr-o tava de copt, tapetata cu hartie pergament, lasand spatiu intre ele ( in timpul coacerii isi modifica dimensiunea).
 Se dau la cuptor timp de 15- 18 minute, pana cand marginile prajituricilor devin aurii. Cand le scoatem, le lasam sa se racoreasca in tava 2- 3 minute, apoi le transferam pe un grilaj si le lasam sa se raceasca de tot.
 Se depoziteaza intr-un recipient acoperit si se pastreaza chiar si 2 saptamani... desi nu e cazul, pentru ca aceste mici prajiturici scot la iveala The Inner Cookie Monster din oricine, disparand la fel de repede cum se fac. Iar cand toate astea se vor fi intamplat, cu siguranta veti auzi monstruletii stigand: Bis!!!


   Chef's note:  Zaharul brun se poate inlocui cu zahar fin. Zaharul fin este zahar alb, cu o granulatie de dimensiuni mai mici, in comparatie cu zaharul tos. Nu veti avea in cookies-urile voastre aroma subtila de caramel data de zaharul brun, but it'll do the work.
                         Folositi intodeauna ciocolata amaruie de calitate, pe baza de unt de cacao, si spuneti nu fulgilor de ciocolata din comert, ce au in compozitie margarina.
                         Daca nu va place ciocolata amaruie, inlocuiti-o cu ciocolata cu lapte, insa in loc de 1 cana de zahar brun, adugati numai 2/3.
                         Pe langa ciocolata, adugati daca va place, alune de padure, migdale sau nuci.


                                                                                          Stay warm and fuzzy, guys!
                                                                                                                              Laura.


 



octombrie 14, 2011

Inghetata cu sos de caramel

0 Comments

    J’ADORE ICE CREAM! Indiferent de vreme , chiar daca ploua , ninge , -20 de grade celsius... nu conteaza; si mai ales e ca un balsam atunci cand esti happy sau unhappy , fetele stiu de ce :) !
 Cu fructe , ciocolata , caramel sau simpla vanilie, depinde de gustul fiecaruia, am gasit o reteta , adaptata of course bucatariei mele.  
  Incepem cu 2 oua , un praf de sare, pe care le ametim bine cu mixerul; adaugam 100 gr zahar si 250 ml frisca lichida, mai mixam vreo 2-3 min and now u can be creative: puteti pune esenta de vanilie , stafide , ciocolata , cacao , esenta de rom , fistic , nuci si gata punem la congelator !
  Eu am facut sos de caramel , uite asa : 1 lingura de zeama de lamaie , 4 linguri de apa si 250 gr zahar se pun intr-o cratita pe foc si amestecam pana cand devine auriu. Acum oprim focul si adaugam 150 ml smantana lichida /frisca lichida amestecam pana se incorporeaza , mai punem 50 gr unt amestecam din  nou si GATA , lasam la racit ! ENJOY IT ;) !      

                                                                                                                           Ramona.

My Take No Prisoners Hot Sauce

0 Comments

  Toti cei care ma cunosc, stiu ca sunt sarita de pe fix atunci cand vine vorba despre cantitatea de iuteala cu care imi condimentez portia de mancare. Eu nu manac foarte iute, manac extrem de iute; senzational, super, mega si incredibil de iute, cum ar zice cei de la 0TV :) . Din cutia mea de condimente, nu lipseste niciodata punguta cu chiles uscati, iar in camara am cel putin un borcan cu cei mai iuti ardei de pe pamant. I love them, can't live without them si i-as pune si in desert daca ar fi dupa capul meu.
  Si uite asa s-a nascut si dorinta de a avea ardei iuti sub forma de sos, de preferat facut de mine, fara cine stie ce prafuri si substante cu denumiri pompoase. Ca tot nu prea am mai gasit prin hipermarketuri sosul iute preferat, asa de bun ca l-as manca simplu, pe paine. 
  Sa nu ma mai lungesc cu vorba, hai sa va spun " iute" cum sta treaba:
 Avem nevoie de 10 ardei kapia, carora le scoatem cotoarele si ii taiem ca din topor. Pentru ca preparatul nostru sa isi merite denumirea de ''Take no prisoners'', mai avem nevoie de inca 10 ardei iuti rosii, carora voi, oameni cu toate tiglele pe casa o sa le indepartati semintele si nervurile, stiti voi, partile cele mei iuti dintr-un ardei. Dupa cum puteti observa in poza, eu am lasat si seminte, si nervuri, pentru ca nu sunt sanatoasa la cap! Si probabil nici la stomac...
 Acum punem toti ardeii intr-un vas, ii acoperim pe jumatate cu lichid, alcatuit din apa si otet in cantitati       egale, mai punem si un capac deasupra oalei si ii fierbem, cam 15 minute pana se inmoaie.
 Cand sunt gata, ii transferam in blender (se poate folosi si un mixer vertical) si ii pasam pana se fac... sos. Adaugam sare si otet (daca mai este nevoie) dupa gust, apoi turnam sosul in sticle, punem capacul and that's it

 Chef's note:   Se recomanda se se lase sosul la macerat cel putin doua saptamani inainte de consum, pentru ca aromele sa se matureze si sa se combine. 
                        Sosul poate avea orice consistenta doriti, poate fi subtire, sau poate fi mai consistent. It's all about the taste! 


                                                                                                        Have a hot day!
                                                                                                                          Laura.

    

octombrie 12, 2011

Ciuperci marinate in ulei de masline

0 Comments

   Evrika! Am gasit o cale de salvare pentru ciupercile ce isi dadeau duhul, mucegaind prin cutia de legume a frigiderului meu. Come to think about, multe de-ale frigiderului au fost condamnate la pedapsa cu moartea prin uitare sau ignorare completa, in special ciupercile. Este greu sa eviti "tragedii" de acest gen atunci cand societatea te invata sa cumperi mai mult decat consumi. 
  Noroc cu Gordon Ramsay pentru ca from now on, in bucataria mea se vor gasi ciuperci fericite si marinate, gata sa fie servite ca antreu, ca si garnitura sau in cazul meu, ca si fel principal, langa o salata de rucola. 

 Minunea se intampla in filmuletul de mai jos exact asa:

 Am luat o tigaie si am incins-o bine- bine, am pus 4 linguri de ulei de masline, 300 g ciuperci, sare si piper. Se calesc timp de 5 minute, amestecand din cand in cand, pana prind culoare. Apoi am taiat julien o ceapa rosie medie si am adaugat-o peste ciuperci. Se mai lasa inca 3- 4 minute si se toarna echivalentul a 5  linguri de otet in partea din margine a tigaii. Inca 3-4 minute sunt de ajuns ca taria din otet sa se evapore. Finisam preparatul adaugand inca 5 linguri de ulei de masline, lasam totul sa ajunga la aceesai temperatura, apoi dam tigaia de pe foc. Adaugam cateva frunzulite de tarhon proaspat/uscat. Se lasa sa se raceasca, apoi se pun ciupercile intr-o caserola cu capac si se pastreaza in frigider. Cum ar zice Chef Ramsay: ''Marinated mushrooms... Done!"
 Stiu ca ciupercile mele nu arata ca ale lui Gordon Ramsay, dar eu nu sunt Gordon Ramsay :) .

                                                                                                      Have a grat day!
                                                                                                                     Laura.

octombrie 09, 2011

Crema de broccoli cu crutoane

0 Comments

  It's real... e toamna... stau zgribulita in pat si ascult sunetul ploii nervoase lovindu-se de acoperisul casei mele, la televizor se repeta obsesiv: "a nins la munte, zapada pe Valea Prahovei, a nins la munte..." Damn, nici anul asta nu am vazut Transfagarasanul...  Imi pun castile in urechi, setez radioul, ProFm Oldies today.  Inchid ochii, visez la seri caldute de vara si la placinte cu fructe de padure...
  Curand realizez ca vara s-a dus, desi sunt in negare, toamna e tot aici si gandesc ca trebuie sa atenuez depresia cu ceva bun de mancare. Zis si facut! M-am tratat cu niste chocolate chip cookies, despre care va voi povesti mai tarziu si cu o crema milky si fierbinte de broccoli. Toate astea in timp ce ascultam pe repeat "Singing in the rain" :) .
   Now, cu o supa ce broccoli nu se face primavara, dar macar te incalzesti! Repede si bine.
     Incepem cu 2 cepe medii curatate si tocate, pe care le calim in 1 lingura de unt si 1 de ulei vegetal timp de 5 minute. Intre timp, curatam si spalam 2 legaturi de broccoli (eu folosesc nu numai "florile" ci si tulpinile legumei) le rupem in buchetele mici, apoi le punem peste ceapa. Completam cu apa calda, aproximativ 1,5 litri, astfel incat lichidul sa acopere legumele cam trei sferturi. Acopera vasul cu un capac, si lasa sa fiarba inabusit la foc mediu 15 - 20 minute.
  Pentru crutoane, taiem painea cubulete bite-size, le punem intr-o tava tapetata cu hartie de copt, le asezonam cu 2 linguri de ulei de masline, putina sare si  mixul preferat de condimente( eu folosesc verdeturi a la Provence), amestecam si dam totul in cuptorul incins pana se rumenesc.
  Inapoi la supa, cand legumele s-au fiert, le punem cu tot cu zeama in blender, impreuna cu 3 linguri de smantana, un pumn de cascaval rassare si piper si mixam pana cand toate cele devin de nerecunoscut.
  Servim crema de broccoli fierbinte, cu crutoane, smantana si patrunjel tocat. It's no sunshine but at least it gives you a warm, fuzzy feeling.

                                                                                                        Stay warm, folks!
                                                                                                                       Laura.
 

octombrie 07, 2011

Cornuri dulci cu cocos

0 Comments

 Acum cateva zile "frunzaream" cu multa placere un blog de peste mari si tari, mai exact din Indonezia (far, far away, i know ). Am fost fermecata de specificul acestei bucatarii, ce isi deprinde radacinile si tainele din bucataria chinezeasca, de ingredientele nemaivazute si nemaiauzite pe aici pe la noi, toate acestea prezentate intr-un mod foarte profesionist si apetisant, de niste fotografii desavarsite.
 Dintre toate minunatiile care mi s-au perindat prin fata ochilor while i was browsing that wonderfull blog, something really ring my bells, cand am citit cuvantul magic: coconut! Da, i'm a coconut person, ma inebuneste aroma exotica a nucii de cocos, i love it! Asta imi aminteste de o "orgie" culinara, mai exact, eu, un kg de inghetata de cocos cu ciocolata si vreo 2 ore, timp in care inghetata a disparut in stomacul meu pofticios. Nuts for coconuts, i know...
  Sa va spun mai mult despre aceste cornuri dulci cu cocos, care se fac foarte usor si sunt delicioase.


  Incepem prin a pune in robot 250 g faina, 10 g drojdie uscata, 55 g zahar, 1 lingurita lapte praf si un praf de sare. Pornim robotul cateva secunde ca toate ingredientele sa se combine. Acum e timpul sa adaugam 1 ou si 100 ml apa calduta. Pornnim din nou robotul si il lasam sa framante aluatul, la viteza mica 2 minute. Adaugam apoi  45 g unt la temperatura camerei si mai framantam inca 2 minute. Punem aluatul pe o suprafata pudrata cu faina si se lasa sa se odihneasca in timp ce pregatim umplutura.
  Pentru umplutura, zice reteta originala, avem nevoie de nuca de cocos proaspat rasa. Mie mi-a displacut ideea de a rade nuca de cocos (it's a pain in the ass) asa ca i took the easy way. Am luat 200 g nuca de cocos deshidratata, gata rasa, pe care am hidratat-o cu 150 ml apa calduta, apoi am amestecat-o cu 100 g zahar si 1 pliculet de zahar vanilinat.
 Inapoi la aluat, il impartim in bilute de aceeasi dimensiune si ne punem pe treaba. Pe o suprafata pudrata cu faina, intindem fiecare biliuta sub forma unui triunghi. In partea de jos a triunghiului punem o lingura din umplutura si rulam aluatul sub forma unui rulou. Procedam la fel si cu restul de aluat. Reteta ilustrata aici.
  Cornurile astfel formate se lasa sa se dospeasca 1 ora si jumatate, pana isi dubleaza dimensiunile, apoi se pun in tavi unse cu unt si se coc pana se rumenesc, 10- 15 minute, in cuptorul incins in prealabil.
  Fluffy, sweet and yummy!

                                                                                  Happy weekend everyone!
                                                                                                           Laura.