Tarte au citron/ Tarta cu lamaie

Hello my friends! Long time no see... din motive de lene si alte treburi negative. But i'm back, and i've missed blogging. Also missed you guys!

 Trebuie sa recunosc ca de cand cu vremea asta cainoasa, cu cer noros si cu intunericul ce se instaleaza comod incepand cu ora 16, activitatile ce tin de blog se desfasoara din ce in ce mai dificil, mai ales partea cu fotografiatul. O lumina naturala cenusie, un aparat foto compact & shooting outside la 3 grade C, nu e tocmai reteta succesului... That's why I'm looking forward to spring! Astept cu nerabdare si ziua in care imi voi putea permite sa cheltui echivalentul a trei salarii medii pe o camera foto profesionala, care cu siguranta imi va usura si imbunatati activitatea de blogging. Pana atunci imi dau silinta sa fac treaba buna cu ceea ce am, chiar daca asta inseamna poze intunecate si de calitate indoielnica. Just bear with me a little more, ok?

 Inapoi la gatit & mancat acum, va voi povesti in cele ce urmeaza despre o delicioasa tarta cu lamaie, usor de facut, dar cu rezultate demne de lins boticuri si degetele. It goes like this...

  Intr-o noapte friguroasa acum cateva zile, cineva se tot foia in asternuturi, asteptand cu nerabdare pe Mos Ene sa vina. Probabil era blocat in trafic or something, because he was more than fashionable late. One thing lead to another si cateva clipe mai tarziu, ma aflam pe jumatate in frigider, umplandu-mi bratele cu lamai proaspete, unt si oua. Cu ingredientele inventariate si pregatite, am inceput dezmatul cu aluatul de tarta. Dupa multe incercari si esuari, am gasit in final reteta perfecta la David Lebovitz (sa ii dea Dumnezeu sanatate! :) ).

 Incepem cu un bol rezistent la caldura in care am pus 90 g de unt taiat bucatele, 3 linguri de apa, 1 lingura ulei vegetal, 1 lingura de zahar si un praf de sare. Apoi am dat bolul la cuptor, setat in prealabil la foc mediu, pret de 15 minute, pana ce untul se topeste si devine usor maoniu. Am scos apoi bolul din cuptor, l-am lasat sa se racoreasca pret de cateva minute, apoi am adaugat peste compozitia din el 300 g de faina si am amestecat cu o lingura pana ce am obtinut un aluat nici prea moale, nici prea tare, cat sa fie usor de intins cu sucitorul, intre doua foi de pergament. Am pus foaia de aluat in forma de tarta, am presat cu ajutorul unei furculite marginile, apoi l-am intepat din loc in loc. L-am pus la copt in cuptorul incins in prealabil unde a stat la foc mediu 15 - 20 de minute, pana ce marginile incep sa prinda culoare.

  Pentru crema de lamaie sau lemon curd, cum ii spun engezii, am pus intr-o craticioara 4 oua, pe care le-am batut un pic, pana s-a amestecat albusul cu galbenusul. Peste am mai adaugat coaja si sucul a 4 lamai, 250 g zahar tos, 1 lingura amidon si 200 g unt. Am pus craticioara pe foc mic si am amestecat continuu, timp de 8- 10 minute, pana ce compozitia s-a ingrosat. Am dat-o deoparte si am lasat-o sa se racoreasca, apoi am strecurat-o printr-o sita fina. Este important sa strecuram crema, pentru a inlatura coaja de lamaie, care lasata in compozitie, i-ar da un gust amar.
 Cand aluatul s-a racit, l-am scos din forma, apoi a turnat crema de lamaie pe care am intins-o uniform cu ajutorul unei linguri. Am ornat tarta cu feliute de lamaie si am lasat-o la rece peste noapte, nu de alta dar ceasul arata o ora tarzie in noapte si mi se cam inchideau ochii de somn; altfel as fi devorat-o pe loc.
 Se recomanda sa se consume dupa ce a stat la rece cel putin 2 ore. Enjoy it, it's fabulous!

                                                                                                                              Laura.


P.S. Reteta de lemon curd este inspirata de pe situl Video Jug.

                                                     

Crema dietetica de peste afumat

 Treaba asta este deja parte din  manunchiul de retete existente pe aici. But after careful consideration, am decis ca nu primeste atentia binemeritata. Mai ales ca e unul dintre my signiture dishes, are un gust grozav, nu contine margarina, unt si nici cantitati enorme de sare sau E-uri, precum produsele de acelasi fel ce sa gasesc in comert. Oh... sa nu uit ce era mai important: it taste the same as the real thing!
  Iata de ce aveti nevoie:

• 200 g macrou/hering afumat, fara oase, solzi & co.
• 200 g iaurt
• 2 cepe verzi tocate
• patrunjel tocat
• 1 lingura zeama de lamaie

  Lunga lista, nu? :))

 Inainte sa ne apucam de treaba, sa va mai spun doua vorbe... ma rog, mai multe ;)

•  Pay some attention atunci cand cumparati pestele afumat, pentru ca dragii nostrii producatori au prostul obicei sa imbibe pestele cu diferiti conservanti (nitrit de sodiu, usually). Nu inteleg de ce, pentru ca procesul de afumare in sine este o metoda de conservare.
•  Intrucat este o reta dietetica, probabil va ganditi ca ati putea folosi iaurt dietetic. Recomandarea mea este sa folositi un iaurt gras, de calitate (nu Danone, Tnuva care vand gelatina alba sub forma de iaurt), facut asa cum trebuie, care este gustos si mult mai sanatos decat un iaurt cu 0 % grasimi, ultraprocesat si cu gust de carton.

 Acestea fiind spuse, let's get it startted!

   Carnea de peste se pune intr-un bol si se zdrobeste cu furculita.
Apoi procedam la fel ca la maioneza: adaugam pentru inceput cate o lingura de iaurt si amestecam bine, pana pestele se face de nerecunoscut si se imbratiseaza "mumos cu iaurtul". Toata treaba asta dureaza cam 30 de secunde si odata ce am obtinut pasta de peste, adaugam restul de iaurt,verdeturile, zeama de lamaie si amestecam din nou.
 De obicei, pestele afumat este deja sarat, asadar gustati si decideti daca mai trebuie asezonat sau nu. Then enjoy it, cuz it taste great!

 Acum va las, mi s-a facut pofta de salata beouf, asa ca ma duc sa ma satisfac. I just love my cooking skills!



                                                                                                                 Toodleloo,
                                                                                                                          Laura.
                                                                                                          

Paine de casa

  De cand a dat frigul, tot caut motive sa folosesc cuptorul, si sa creez in bucatarie o atmosfera caniculara. I'm a girl of summer, allways been and allways will be. Si desi afara e din ce in ce mai iarna, sunt tot cu mintea la ultimul weekend (cu temperaturi) de vara, care in mod ironic a fost in octombrie.

 E un pic cam ciudat sa iti stea gandul la summer breeze, nisip fierbinte, pepene verde si inghetata cand la radio Justin Bieber canta de mistletoe (inca din octombrie!!!), la televizor vezi reclame la cauciucuri de iarna si acoperisuri care rezista la inghet, iar in hypermarketuri deja exista rafturi speciale cu decoratiuni pentru Craciun (inca din octombrie!!!). Anyway, ar fi cazul sa ma acomodez, inainte ca Craciunul, New Year's Eve and such sa ma ia prin surprindere.

 Revenind la cuptorul incins si la mirosul de paine calda wich makes a house a home, sa va spun how it's done.

  Pentru inceput, am facut o maia, din 1 cana (de ceai) de apa calduta, 1 cub de drojdie, 1 lingura de zahar si 5-6 linguri de faina. Le-am amestecat pe toate intr-un castron, am acoperit totul cu folie de plastic si am plasat strategic amestecul intr-un loc caldut pret de 20 dminute, pana si-a dublat cantitatea.

 Intr-un bol incapator, am pus 700 g faina, 1 lingurita de sare iar peste am pus maiaua dospita. Am mai adaugat 1/2 cana apa calduta si m-am pus pe framantat, pana  s-au legat toate si am obtinut un aluat elastic.  Am acoperit bolul cu folie de plastic si l-am pus in acelasi loc caldut timp de 40 de minute, pana ce mai-mai sa dea pe-afara. Mai trebuie putin framantat, sa se adune totul la un loc, apoi se modeleaza aluatul in forma dorita  si se pune intr-o  tava unsa cu ceva grasime. Daca  mai exista ceva rabdare, se acopera cu un prosop si se mai lasa la crescut inca 15-20 de minute. Daca nu, asta e! Se poate si fara, doar traim in secolul vitezei.

  Se coace in cuptorul incins in prealabil, timp de 45- 50 de minute, la foc mediu, pana ce prinde crusta si prinde culoare.

                                                                                                                  Enjoy,
                                                                                                                        Laura.

Gulyas de pui

   Inainte sa bombaniti si sa aruncati cu pietre pe motiv ca gulyasul se face cu carne de patrupede (porc si vita, nu va ganditi la altceva), eu va spun ca gulyasul este un fel de mancare delicios, indiferent de tipul de carne continut.
 In armonie cu vremea de afara, este exact ce ai vrea sa ai in farfurie atunci cand vii infometat si infrigurat de la birou. Iar daca mai pui langa el o felie de paine de casa (reteta in curand) si un pahar de vin rosu, nu te vei putea opri din mancat...poate numai dupa a doua, a treia portie.

 Iata lista de ingrediente:

• 2 cepe medii tocate
• 3-4 catei de usturoi feliati
• 4 linguri ulei vegetal
• 2 morcovi taiati felii
• 2 ardei kapia mari, tocati
• 4 cartofi medii taiati cubulete
• 800 g carne de pui taiata cubulete
• 1 conserva rosii
• 2 linguri cu varf de boia dulce
• 1 lingura de boia iute
• 1 frunza de dafin
• 1/2 lingurita chimen
• sare, piper
• patrunjel tocat

 In cele patru linguri de ulei punem la sfarait carnea si o facem sa prinda culoare pe toate partile. Adaugam apoi ceapa, usturoiul, boiaua, chimenul si o piscatura de sare si piper, le ametim bine prin oala, sa se imprieteneasca toate intre ele. Urmeaza morcovii, iar 5 minute mai tarziu li se alatura ardeii si cartofii.

 Cand toate cele din oala au inceput sa sfaraie, se amutesc cu apa calda, atat cat sa le acopere. Acum adaugam frunza de dafin si conserva de rosii, apoi acoperim oala cu un capac si lasam totul sa fiarba inabusit cam o ora, amestecand din cand in cand.

 De indata ce legumele s-au fiert, carnea este frageda, suculenta si sosul s-a legat, dam gulyasul de pe foc, il potrivim de sare si piper, ii trantim deasupra o mana sanatoasa de patrunjel tocat si il servim asa aburind, cu o lingura de samantana... sau fara. Dar cu smantana e mai bun, leaga mai bine aromele si face sosul mai cremos. Sa aveti pofta! Si un inceput de saptamana frumos!

                                                                                                                     Laura.

                                                                                             

Placinta cu branza dulce, aromata cu lamaie si cardamom

  De cand a dat frigul, abia daca ma dau dusa din casa, iar atunci cand o fac, e pentru scurt timp. In schimb, semnez zilnic condica la cratita, ca de... trebuie sa ne umplem si noi timpul cu ceva si nu e cazul sa ne lasam prada asteniei de toamna.

 Nu stiu daca zaharul este recomandat pentru tratarea starilor de melancolie tomnatica (de fapt, stiu, nu este recomandat), but i'm a ferm beliver that ''happiness is sugar and butter creamed together". In cazul de fata, ceva branza dulce, zahar, aluat, flavors for a special kick = placinta cu branza = a little happiness.

  Trebuie sa recunosc ca nu am mai facut pana acum placinta cu branza, so fiind a first situation, am pus cap la cap some cooking knowlege si iata ce a iesit:

 

  Pentru aluat, am pus in robot 300 g de faina, 1 plic drojdie deshidratata, 50 g zahar, un praf de sare, 1 ou si 100 ml apa calduta. Am mixat toate astea pana am obtinut un aluat, caruia ulterior i-am mai adaugat 50 g de unt la temperatura camerei. Am scos coca din robot si am pus-o deoparte.

  Pentru umplutura, am amestecat 1 kg branza dulce de vaci cu 3 oua, 250 g zahar tos,3 linguri de gris, esenta de vanilie, coaja rasa de la o lamaie, 2 linguri zeama de lamaie si un varf de lingurita cardamom macinat, pentru o aroma deosebita.

  Aluatul l-am impartit in doua parti egale, si cu ajutorul sucitorului l-am intins in foi, de dimensiunea tavii in care urma sa coc placinta. Am uns tava cu unt/ulei, am tapetat fundul si marginile acesteia cu prima foaie de aluat, la mijloc am pus umplutura, apoi i sealed the deal cu cealalta foaie de aluat. Am uns-o deasupra cu un galbenus de ou, apoi am dat-o la cuptor, unde a stat cam 45 de minute, pana s-a rumenit la suprafata.

 Not bad pentru prima mea placinta cu branza. In fact, it was quite yummy!

                                                                                                                     Enjoy,

                                                                                                                            Laura.