Supa cremoasa de dovlecei cu lamaie

   Cand noptile devin mai lungi si soarele nu mai are putere, cand ies in curte si in cateva secunde imi ingheata nasul, cand mi se pare ca motanul meu s-a ingrasat, dar de fapt are blana zburlita, cand simt ca am nevoie de o patura groasa peste cearsaful cu care ma invelesc de obicei, e clar...nu poate fi vorba decat de un singur lucru: vara a plecat. Nu sunt de loc o fana a anotimpurilor reci, dar ce pot face? Astept sa vina primavara, imi scot la inaintare hainutele groase, beau cantitati industriale de ceai si prepar mai des supe si ciorbe calde.

    Zilele trecute am pus la cale o crema de dovlecei care mi-a lasat un gust placut. Avea dulceata dovleceilor, domolita de aroma fresh si usor acrisoara a lamailor. It was esquisite!

    

       Am luat: - 1 kg de dovlecei

                     - 2 cartofi medii

                     - 1 ceapa

                     - 1 litru de apa

                      - coaja si zeama de la o lamaie

                      - 150 g iaurt sau smantana

                      - 2 linguri ulei

   ...si m-am pus pe treaba. Ceapa tocata se pune la calit in uleiul incins. Dupa 5 minute adaugam cartofii si dovleceii (curatati de coaja), lasam inca 5 minute sa ajunga totul la aceeasi temperatura, punem apa si dam totul intr-un clocot. Reducem intensitatea flacarii de la aragaz, punem capacul si lasam sa fiarba 20 de minute.

   Tot amestecul se pune in blender si se paseaza apoi se pune inapoi in oala in care a fiert sau intr-un bol de supa, se adauga iaurtul (eu folosesc iaurt pentru ca e mai usor in comparatie cu smantana; daca va surade ideea, nu uitati sa scurgeti zerul din iaurt), zeama de lamaie si se potriveste gustul de sare.

Cand serviti supa, presarati pe deasupra putina coaja de lamaie for a fresh and fancy touch. Si daca nu va pasa prea mult de silueta, puneti deasupra supei fierbinti o felie de paine prajita presarata cu cascaval ras. And that's all folks! Savurati cu placere!

Painici aromate cu ceapa verde si ierburi de Provence

   Nimic nu se compara cu gustul painii calde...amintirea aromei painii proaspat scoasa din test a bunicii, o simt acum inundandu-mi papilele gustative, desi au trecut ani buni de cand am gustat-o ultima data . O vad parca pe bunica, o farama de om, cum sta aplecata deasupra copaiei, framantand cu mainile ei mici si calde, aluatul care, cateva ore mai tarziu se transforma intr-un miracol moale, parfumat si aburind... Mmmm, ce vremuri...

    Si acum, dupa atatia ani, am ramas aceeasi iubitoare de carbohidrati. Cum altfel? Doar le-am jurat dragoste vesnica inca din copilarie. :) Paine, paste, placinte, cartofi, you name it...daca are un continut periculos de carbs, i love it! Avand in gand aluatul moale si pufos al Rulourilor de scortisoara, mi-am zis sa incerc sa creez niste chifle with a twist, adica cu ceapa verde si verdeturi de Provence.

      
         Asa ca am luat niste:

         - faina, cam 500 de grame

         - lapte, 250 ml

         - unt topit, 50 de grame

         - un cub de drojdie

         - 1 lingura zahar
         - 1 lingurita sare
         - 2-3 fire de ceapa verde
         - 1 lingurita de verdeturi de Provence

        Incepem cu o maia preparata din cateva linguri de lapte cald in care dizolvam drojdia, zaharul. si cateva linguri de faina. Se lasa la dospit intr-un loc cald cam 15 - 20 minute. Intr-un bol se pune restul de faina, maiaua, laptele caldut, sarea si mirodeniile si se framanta pana la omogenizare. Apoi incorporam treptat untul topit. Se lasa la dospit pana isi dubleaza volumul, cam o ora. Dupa ce drojdia si-a facut de cap, formam din aluat bilute de marimea unei...piersici sa zicem, care apoi se pun in tava (atentie, sa nu uitam sa lasam un spatiu mare intre painici, chiar mai mare decat in mod obisnuit) si se mai lasa la dospit 10 - 15 minute. Le ungem frumos cu ou batut si se pun in cuptorul incins cam jumatate de ora.

    

             Vor fi pufoase ca niste norisori si aromateee...Pofticioasa cum sunt, am mancat direct din tava vreo doua; am platit mai tarziu cu o durere crancena de stomac, deci sa nu faceti ca mine. Lasati-le sa se odihneasca macar 10 minute, iar daca supravietuiesc neatinse mai mult de atat, pastrati-le invelite intr-un prosop de bucatarie curat. Pofta buna!

Spicy & hot for winther: ardei iuti murati cu ceapa

    Asa se face toamna: se ia toata abundenta asta de legume si fructe si se baga la borcan pentru zilele pustii si reci de iarna. Bunicii nostri faceau asta ca sa aiba ce manca pe parcursul anotimpului rece cand pamantul nu da roade. Noi facem asta sa nu mai cumparam treburile alea mutante de prin hipermarketuri. Minunatiile secolului XXI zic ei; eu zic ca nu e nimic minunat in legatura cu gustul de carton al vegetalelor in extrasezon. Sa revenim asadar...
 Am si eu o grija atunci cand vine vremea muraturilor si anume sa indes in borcane feliute de ardei iuti-iuti alaturi de bucatele mici de ceapa. Va imaginati ca nici anul asta nu am facut exceptie :)

           Cum se face? Simplu...

    Se ia 1 kg de ardei iuti, se spala si se taie feliute. Mai tocam si vreo 3 cepe medii si punem totul intr-un bol incapator. Peste toate astea punem cam o mana de sare si amestecam. Punem compozitia in borcane curate si dezinfectate. Cu zeama se face asa: borcanul se umple pe jumatate cu apa rece, iar restul cu otet. "Capacim" bine borcanele and you've done it! Ardei iuti cu ceapa pentru gateli picante. Enjoy!

Cinnamon rolls

  

       

       

       

        Scortisoara este una dintre aromele mele preferate. Tin mai tot timpul la indemana o punguta de bastonase de scortisoara pe care le rontai ori de cate ori am chef (stiu, e un obicei ciudat) . Imi place gustul acela jucaus, dulceag si care la final se transforma intr-o explozie iute.

          Asa ca atunci cand zilele trecute m-am trezit in fata vitrinei de la Cinnabon, nu am putut rezista tentatiei si am dat iama prin produsele lor. In timp ce savuram in stilul meu propriu, adica cu doua maini J, ma gandeam cum as putea face ca acest moment sa dureze mai mult. Mi-am adus aminte de talentul meu la gatit si de faptul ca vazusem in urma cu ceva timp reteta pe net. Dupa ce m-am documentat am constatat ca aveam toate cele necesare la domiciliu si mi-am zis: “let’s rock these rolls!”. Ce a iesit? Ce se vede in poza, la care adugam un miros imbietor ce mi-a adus aminte de Craciun si un gust divin. Sa va mai spun ca, cu echivalentul contravalorii cu care am cumparat un rulou eu am facut 9? Awww…priceless, I know.

   Am folosit reteta de aici, cu ceva imbunatatiri proprii.

   Pentru aluat avem nevoie de:

-          500 g faina (mie mi-a incaput mai multa faina, cam vreo 800 de g)

-          250 ml lapte

-          50 g zahar

-          50 g unt

-          un cub/plic de drojdie

-          un praf de sare

Umplutura:

-          100 g unt

-          100 g zahar, de preferat brun, dar merge si cel normal

-          3 lg-te scortisoara macinata

Preparare: Modul de preparare este asemanator cu cel al cozonacilor. Incepem prin a face o maia din 5 lg lapte caldut, cam 2 lg faina, o lg zahar si drojdie. Lasam la crescut intr-un loc cald, cam 20-30 de min.

  Punem faina in robot sau intr-un castron si adaugam maiaua. In restul de lapte caldut dizolvam zaharul si sarea si adaugam amestecul peste faina. Framantam pana devine o coca consistenta apoi incorporam untul topit. Daca nu folositi robotul pentru preparare, framantati coca timp de 10 – 20 min, cat va tin puterile. Aluatul obtinut se lasa apoi la dospit cam o ora pana isi dubleaza cantitatea.

  Intre timp preparam umplutura amestecand untul, care trebuie sa fie la temperature camerei cu zaharul si scortisoara.

  Dupa ce aluatul s-a dospit, il intindem intr-o foaie cam de 1- 2 cm grosime, iar peste intindem umplutura. Rulam aluatul si il taiem in rondele cam de 4-5 cm grosime.

  Asezam rulourile in tava. Atentie insa, va recomand sa lasati un spatiu destul de mare intre ele pentru ca acestea isi vor mari volumul si se vor lipi unele de altele, asa cum mi s-a intamplat mie.

  Mai lasam la dospit cam 10 minute apoi le ungem cu un ou batut si le dam la cuptor pana se rumenesc.

  Reteta de baza mentioneaza si o glazura care se pune peste rulourile scoase din cuptor dar eu am preparat varianta “light”. Am pus ceva miere peste. To die for!!!