Cand noptile devin mai lungi si soarele nu mai are putere, cand ies in curte si in cateva secunde imi ingheata nasul, cand mi se pare ca motanul meu s-a ingrasat, dar de fapt are blana zburlita, cand simt ca am nevoie de o patura groasa peste cearsaful cu care ma invelesc de obicei, e clar...nu poate fi vorba decat de un singur lucru: vara a plecat. Nu sunt de loc o fana a anotimpurilor reci, dar ce pot face? Astept sa vina primavara, imi scot la inaintare hainutele groase, beau cantitati industriale de ceai si prepar mai des supe si ciorbe calde.
Zilele trecute am pus la cale o crema de dovlecei care mi-a lasat un gust placut. Avea dulceata dovleceilor, domolita de aroma fresh si usor acrisoara a lamailor. It was esquisite!
Am luat: - 1 kg de dovlecei
- 2 cartofi medii
- 1 ceapa
- 1 litru de apa
- coaja si zeama de la o lamaie
- 150 g iaurt sau smantana
- 2 linguri ulei
...si m-am pus pe treaba. Ceapa tocata se pune la calit in uleiul incins. Dupa 5 minute adaugam cartofii si dovleceii (curatati de coaja), lasam inca 5 minute sa ajunga totul la aceeasi temperatura, punem apa si dam totul intr-un clocot. Reducem intensitatea flacarii de la aragaz, punem capacul si lasam sa fiarba 20 de minute.
Tot amestecul se pune in blender si se paseaza apoi se pune inapoi in oala in care a fiert sau intr-un bol de supa, se adauga iaurtul (eu folosesc iaurt pentru ca e mai usor in comparatie cu smantana; daca va surade ideea, nu uitati sa scurgeti zerul din iaurt), zeama de lamaie si se potriveste gustul de sare.
Cand serviti supa, presarati pe deasupra putina coaja de lamaie for a fresh and fancy touch. Si daca nu va pasa prea mult de silueta, puneti deasupra supei fierbinti o felie de paine prajita presarata cu cascaval ras. And that's all folks! Savurati cu placere!
Plimbandu-ma aiurea printre rafturile unui hipermarket local, am ajuns fata in fata cu o fantezie culinara mai veche: formele de tarte. Cu ochii licarind de entuziasm si cu mana tremurand de emotie, am luat una si am strans-o la piept, ca pe o persoana draga (that's cucu, i know :)) ). Evident ca atunci cand am ajuns acasa, a sfarsit intr-un colt al dulapului si a stat acolo mult si bine, chiar uitasem ca o am. Pana intr-o zi, cand cu foamea in gat si cu nivelul de inspiratie scazut drastic dau peste un blog very nice, bucatar sub acoperire si peste o reteta ce trebuia neaparat incercata: Tarta cu dovlecei. 
