Chili con... veggies

         Am facut prima data reteta asta acum un an, insa am cam exagerat la partea cu chilli. A fost atat de chilli incat nici eu, mare amatoare de iuteala si pipereala, nu i-am facut fata; si ma mir cum de nu s-a topit si oala in care l-am fiert. 

   So, zilele trecute am pus in scena "Chilli veg reloaded", promitandu-mi solemn ca o sa fiu mai responsabila cu "picanteriile". Nu de alta dar nu vreau sa imi transform stomacul in ceva ce ar putea semana cu solul de pe Luna. :)

  

      


       Incepem cu: - 2 cepe tocate
                          - 2 catei de usturoi tocati
                          - 1 morcov tocat
                          - 1 ardei iute curatat de seminte si tocat
                          - 1 ardei gras
                          - 1 conserva rosii decojite
                          - 2 conserve fasole sau 800 g fasole fiarta, plus apa in care a fiert
                          - 1/2 praf de chilli sau boia iute
                          - 1 lg-ta chimen
                          - 1/2 foaie de dafin
                          - 1 baton de scortisoara

                          - 1 steluta de anason (se poate si fara)

                          - 2 patratele de ciocolata amaruie
                          - sare, piper
                          - 5 lg ulei masline
                          - smantana pentru servit

  1.  Intr-o oala incinsa punem uleiul, ceapa, morcovul si usturoiul si le calim timp de 5 minute, amestecand ocazional. Adaugam si ardeiul si lasam inca 5 minute, pana se inmoaie.

  2. Se pune conserva de rosii, cu tot cu sos peste legumele calite, impreuna cu batonul de scortisoara, chimenul, boiaua, dafinul, cimbrul, anasonul si apa de la fasole si lasam sa fiarba inabusit cam 20 minute.

  3. Catre final, adaugam fasolea si o dam si pe ea intr-un clocot, sa se imprieteneasca cu aromele din oala. Nu trebuie gatita, doar incalzita, pentru ca este deja fiarta.

 4. Oprim focul, rupem ciocolata in bucatele mici, o adugam peste fiertura si amestecam usor, pana cand se topeste. Apoi potrivim de sare si piper si... cam atat... urmeaza sa se devoreze in liniste, cu putina smantana pe deasupra, sa potoleasca din iuteala. Ay caramba!!!

Pasta obsession

   Nu stiu de unde mi se trage dar este mancarea mea preferata inca din copilarie. Totodata este si my first cooked dish ever!!! Nu erau tocmai comestibile pe atunci dar oricum, le mancam cu pofta si regulat: cel putin odata pe saptamana.
  Am inceput de la sosul de rosii facut din bulion si ingrosat cu faina (yuuuk!!!) si a tot suferit transformari din cele mai bizare :).
Pana intr-o zi, eram clasa a V-a cand mama mi-a cumparat un pachet de spaghete iar pe spate era trecuta o reteta care se intitula somptuos: Spaghetti siciliene. Ce mi-a mai placut sosul ala... (era de fapt reteta de baza de paste cu sos de rosii). De...pe vremea aia nu era asa la indemana internetul, iar cartea Sandei Marin sau revista Practic in Bucatarie nu avea retete de paste.

  Daca ar fi sa aleg un singur fel de mancare pe care sa il mananc toata viata, ar fi pastele cu sos de rosii si busuioc. Si sunt sigura ca nu m-as satura de ele.
 
    Pastele asa cum imi plac mie: -1/2 pachet de paste
                                                 - 4 rosii mari si bine coapte sau o conserva de rosii
                                                 - 2 catei de usturoi taiati feliute
                                                 - 1 lg-ta busuioc uscat
                                                 - ulei de masline
                                                 - sare, piper

    1.Pastele se pun la fiert conform instructiunilor de pe ambalaj. Dupa ce le-ati fiert si scurs, nu le clatiti cu apa, mai bine turnati peste ele cateva firisoare de ulei de masline si amestecati. Nu se vor mai lipi intre ele si isi vor pastra forma chiar si reci.

   2. Intr-o tigaie incinsa puneti 3 - 4 linguri ulei de masline si usturoiul si lasati-l un minut sa se caleasca. Nu mai mult pentru ca se va arde si va deveni amar.

   3. Peste uleiul aromat cu usturoi punem rosiile decojite si taiate cubulete sau rosiile din conserva, cu tot cu suc. Eu fac sosul din rosii vara, atunci cand se gasesc pe piata rosii nemutante, iar iarna folosesc conserve de rosii decojite. Cind cumparati conserva, cititi eticheta si cumparati produsele care au ca ingrediente rosii, apa si  sare. Nimic mai  mult.

   4. Lasam sosul sa fiarba cam 5 minute, adaugam busuiocul, sarea si piperul apoi pastele fierte si amestecam incet astefel incat sa acoperim pastele cu sos.

   6. Punem pastele in farfurie, le stropim cu putin ulei de masline, iar deasupra radem niste parmezan. Eu nu am intotdeauna parmezan asa ca folosesc o branza buna de burduf care il inlocuieste de minune.

    Optional putem adauga si cateva fire de patrunjel tocate; ii dau un gust mai fresh. And that's it!!! Italia intr-o farfurie. Pofta buna!

   

Ceva dulce : Pumkin pie

  

       Aceasta este povestea metamorfozarii a unui dovleac, maaaare si plin de el, in cea mai delicioasa si aromata placinta pe care am mancat-o vreo data. Asa ca iata modul in care un banal bostan a fost inobilat cu arome de peste mari si tari, rezultand un desert delicios.

     

                         


                          Aluat:      - 125 g faina

                                         - 60 ml lapte sau apa rece

                                         - 50 g unt rece taiat cubulete

                                         - 1/2 lg-ta sare

                                         - 1/2 lg-ta zahar

     

      Umplutura de dovleac: - 500 g dovleac copt ( vreo ora in cuptor )

                                         - 120 ml lapte sau smantana nefermentata

                                         - 110 g zahar

                                         - 3 oua

                                         - 1 lg-ta scortisoara

                                         - 1/2 lg-ta ghimbir macinat (se poate pune si ghimbir proaspat)

                                         - 3 cuisoare maruntite
                                         - 1/2 lg-ta turmeric

     In robot se pune faina cu sarea si zaharul. Daca nu aveti robot, folositi un bol si o ligura; ideea e sa atingeti cat mai putin aluatul cu mana. Se adauga untul si se mixeaza pana se obtine o compozitie cu aspect nisipos (cam 15 secunde); incorporam si laptele rece. Vom obtine un aluat pe care il intindem pe o suprafata tapetata cu faina, incercand sa nu il atingem prea mult cu mana. Este foarte important ca aluatul sa ramana rece pentru a evita topirea untului si transformarea aluatului intr-un aluat prea fraged; noi avem nevoie de o crusta ferma. Dupa ce am intins aluarul, il pudram cu putina faina, il impaturim in doua si il asezam cu grija intr-o tava pentru tarta. Se lasa la frigider jumatate de ora.                                              Dovleacul copt se paseaza in mixer. In piureul obtinut se adauga laptele, oualele, zaharul si condimentele. Aceasta compozitie se toarna in tava peste aluat si se da in cuptorul incins unde sta cam 40- 50 de minute.

     Se serveste la temperatura camerei. Pofta buna!

     Minunea de mai sus este o adaptare dupa reteta de Pumkin pie a Marthei Stewart.

 

Ciorbita de cartofi acrita cu zeama de varza murata

 

  Nu stiu cum e pentru altii dar pentru mine, ciorbele acrite cu zeama de varza sunt emblema anotimpurilor reci; au gust de iarna. Servite fierbinti, iti incalzesc sufletul chinuit de friguri si zile mohorate, iar aroma... ei da, aroma... te poarta inapoi in copilarie.

   





    Fiertura gatita de mine se compune din:
     
      - 5 cartofi medii
      - 1 ceapa
      - 1 fir de praz
      - 1 ardei gras
      - 1 gogosar
      - 2 morcovi
      - 1 telina mica

      - 3 rosii

      - 500 ml zeama de varza
      - 3 litri de apa
      - cateva fire patrunjel
      - sare

     ... si se gateste asa:

 

    Apa se pune intr-o oala, se pune pe foc si se lasa pana incepe sa fiarba. Intre timp curatam si tocam zarzavaturile. Acestea se adauga in oala in urmatoarea ordine: incepem cu ceapa, telina si mocovii; dupa 10 minute adaugam cartofii. Mai lasam inca vreo 10 -15 minute si acompaniem cu prazul, ardeiul, gogosarul si rosiile. Acoperim oala si lasam sa fiarba incetisor inca vreo jumatate de ora. Cand timpul de fierbere este aproape gata, zeama de varza se da intr-un clocot si se adauga peste ciorba. Le lasam se se imprieteneasca vreo 10 minute dupa care oprim focul, potrivim ciorba de sare si acreala (daca este cazul) si presaram deasupra patrunjelul tocat. Dupa gust si necesitati se poate drege ciorba cu ou si smantana. Eu m-am abtinut, nu am vrut sa stimulez marirea startului de osanza abdominala :))

Revani

 

    Lucrurile simple sunt cele mai bune! De aceea impartasesc aceasta reteta al carei gust este invers proportional cu simplitatea modului de preparare. Revani este o prajitura populara in Turcia si de indata ce o gusti, intelegi de ce. Nu o sa vorbesc mult despre ea pentru ca este asa de savuroasa incat nu imi gasesc cuvintele potrivite pentru a o descrie. Asa ca iata reteta:

   

   

    Aluat: - 200 g faina

              - 100 g gris
              - 150 g iaurt
              - 100 ml ulei
              - 3 oua
              - 2 lg zahar
              - 1 pliculet praf de copt
              - 1 pliculet zahar vanilat

    Sirop: - 2 cani zahar
              - 1 cana apa

              - coaja si zeama de la 2 portocale sau lamai

              - 2 pliculete vanilie

     Pentu decor: nuca de cocos sau nuci maruntite, iar pentru un touch oriental, fistic pisat.

       Separam galbenusurile de albusuri, iar pe acestea din urma le batem spuma inpreuna cu zaharul. Apoi adaugam cele 3 galbenusuri, uleiul, iaurtul, faina si grisul, praful de copt si zaharul vanilat. Mai mixam putin si gata, putem turna amestecul in tava unsa cu putin ulei. Se da in cuptorul incins si se coace la temperatura medie cam 30 - 40 de minute, pana capata o culoare aurie. ATENTIE insa la temperatura din cuptor in timpul coacerii pentru ca arde usor.

       In timp ce aluatul se "bronzeaza" in cuptor, preparam siropul. Se amesteca zaharul cu apa intr-o craticioara si se pune pe foc, amestecand din cand in cand pana la dizolvarea completa a zaharului. Se ia siropul de pe foc apoi adaugam coaja si sucul de portocala/lamaie, impreuna cu vanilia.

   Cand aluatul s-a copt, il scoatem din cuptor si cu ajutorul unui polonic il insiropam incet, pana ce se absoarbe tot lichidul. Dupa ce s-a racit, scoatem prajitura din tava, presaram deasupra nuca, o portionam si o servim. Absolut delicios!!!!

  Sursa de inspiratie: emisiunea Turkish Cuisine

Crema de peste afumat

 In frigiderul meu, plimbat de pe un raft pe altul, isi facea veacul de cateva zile un macrou afumat. Ma uitam la el cu jind, incercand sa ii gasesc o intrebuintare. Chiar nu stiam cu ce sa il combin; in urma cu o saptamana facusem o salata cu cartofi, sfecla si peste afumat, deci optiunea asta iesea din discutie. Si tanjeam dupa o crema de peste, dar stiam ca de obicei aceasta se prepara cu unt, ulei sau smantana. Produsele afumate se recomanda sa se consume cu moderatie deoarece nu sunt bine tolerate de organism si gandeam ca ar fi o prostie sa amestec un produs nesanatos cu altele la fel de nesanatoase, si sa mai si manananc rezultatul.

    Asa ca am scanat cu atentie continutul frigiderului si am ales urmatoarele:

              - 300 g iaurt degresat (se poate folosi si iaurtul normal)

              - 200 g peste afumat

              - 2 fire ceapa verde tocata marunt
              - patrunjel, marar tocat marunt
              - 2 linguri suc de lamaie
  

    Pestele afumat se dezoseaza daca este cazul iar apoi se paseaza cu furculita sau daca pestele are carnea mai ferma se toaca cu cutitul sau se marunteste cu ajutorul robotului. Iaurtul il scurgem de zer sau mai bine il punem intr-o strecuratoare cu ochiuri mici unde il lasam cam 30 de minute pentru a elimina zerul in excces.

   Amestecam iaurtul cu pestele, ceapa, verdeata si zeama de lamaie. Si gata!!! Acum puteti savura o crema de peste fina, delicioasa dar cu mult mai putine calorii decat cea traditionala.

Deliciu cu citrice

   Zilele trecute am facut un cake care a avut mare succes prin randul celor care se bucura de "creatiile" mele culinare. Numai bun de facut in aceasta perioada cand citricele se gasesc pe toate tarabele, gustul lui racoritor te duce cu gandul la zilele lungi si fierbinti de vara. La baza e un strat subtire si crocant de biscuiti cu cacao, in mijloc o crema generoasa de citrice ferma si pufoasa in acelasi timp iar on top un strat fin si acrisor dintr-o combinatie care spre surprinderea mea merge de minune: mango si lamaie. Nu-i asa ca suna apetisant? Va spun eu: chiar este!!!

       Pentru "blat": - 2 cutii biscuiti Oreo
                            - 2 linguri de unt topit
      Pentru crema: - 500 g mascarpone
                            - 300 ml frisca lichida
                            - coaja si sucul de la 2 lamai

                            - coaja si sucul de la 2 portocale mai micute

                            - coaja si sucul de la 1 lime
                            - 100 g zahar pudra
                            - 1 si 1/2  plicuri gelatina

                            -  esenta de vanilie

      Pentru topping:- coaja si sucul de la o lamaie

                             - 1 mango bine copt sau o conserva de mango
                             - 50 g zahar
                             -1/2 plic gelatina

     

      Pentru inceput zdrobim biscuitii cu ajutorul robotului (nu foarte mult, produsul final trebuie sa aiba un aspect granulat si nu fin) apoi ii punem intr-un castron si ii amestecam bine cu untul topit. Punem amestecul intr-o forma de tort cu pereti detasabili care in prealabil a fost unsa cu unt si presam cu degetele astfel incat biscuitii sa acopere fundul tavii intr-un strat uniform. Toata treaba asta se da la congelator pana e gata crema.

      Branza mascarpone se mixeaza in robot impreuna cu zaharul. Radem coaja citricelor,  stoarcem pulpa si adaugam coaja si sucul in crema de mascarpone. Gelatina se prepara dupa instructiunile de pe ambalaj si se pune si ea peste amestecul de branza. Si sa nu uitam de esenta de vanilie...cateva picaturi sunt de ajuns. Crema astfel obtinuta se lasa sa se odihneasca in frigider cateva minute. Batem frisca doar pe jumatate, adica sa nu fie prea aerata dar nici prea moale. Scoatem crema de de branza din  frigider si cu miscari delicate incorporam in ea frisca. Amestecul asta aromat se toarna direct in forma de tort, peste blatul de biscuiti iar apoi tava se da din nou in congelator.

       Pentru topingul acrisor, amestecam zaharul cu sucul si coaja de lamaie, cu gelatina preparata si cu pulpa de mango taiata cubulete iar compoziti obtinuta se toarna in tava, peste crema de citrice. Cum eu eram nerebdatoare sa il gust, am bagat tava la loc in congelator, unde a stat cam 3 ore. Dar daca aveti timp la dispozitie, lasati-l in frigider peste noapte. Cand gerul artificial din frigider si-a facut treaba, scoateti cu grija marginea formei, puneti minunatia pe un platou si serviti. Veti face ravagii printre papilele gustative ale pofticiosilor aflati la masa dumneavoastra.

Gogosi versus popovers

• Deunazi, am poftit la gogosi din acelea pufoase,gustoase, iar peste drum de casutza mea ''zace'' o gogoserie de cartier...ma tot gandeam sa traversez ca sa-mi satisfac pofta, cea mai usoara cale, dar cam nesanatoasa, din motive lesne de inteles! Din lipsa formelor de muffins pentru popovers, m-am apucat sa fac gogosi pufoase si aromate ;) dar nu le-am prajit intr-o tona de ulei, ci le-am copt atunci am dat ascultare ingerasului de pe umar care-mi soptea sa-mi folosesc manutzele! Si uite asa ma pun in miscare.

First, scot din frigider: 4 oua, 300ml lapte, 1cub drojdie 42gr, 1lamaie din care folosim doar coaja.

Din camara bogata a mamei scot: 1kg faina, 140gr zahar=6 lg, 3lg ulei, un praf de sare si 2 plicuri de zahar vanilat.

Din dulap am nevoie de urmatoarele ustensile: 1 lighean de 3l, o cratita 1-2l, 1lingura,1 tel.

And now ladies and gentelman trebuie sa ne suflecam manecile,sa ne spalam pe maini,in cazul in care nu ati facut-o deja,si sa-i dam bice ;)

In lighean punem jumatate din cantitatea de lapte+jumatate de cub de drojdie+5-6lg de faina amestecam cele 3 ingrediente si lasam sa creasca. Intre timp punem cratita pe foc in care se afla cealalta jumatate din cantitatea de lapte peste care punem zaharul, ouale, uleiul, zaharul vanilat, coaja de lamaie (toate acestea le amestecam cu telul), si drojdia ramasa. Compozitia din cratita o ''combinam'' cu cea din lighean.

Acum incepem sa punem treptat faina deja devine o coca, nu foarte tare, trebuie sa fie ceva mai moale. Si framatam vreo 10-15 min,cu ulei caldutz,dupa care acoperim cu un servet de bumbac CURAT si lasam la cald, ca drojdia sa-si faca treaba si sa creasca vreo 40min, timp in care compozitia isi dubleaza volumul.

Impartim coca in 4 bucati cu un cutit. Luam pe rand fiecare bucata; eu am experimentat 2 variante:

1.am facut un rulou si am taiat bucatelele groase de 1 cm din care am din care am incercat sa fac niste gogosele,dar nu mi-au iesit atat de dragutze si ,atunci am incercat altceva, varianta

2: am facut cu ambele maini dintr-o bucata de coca un cerc, gros cam 1cm, si am luat un pahar cu diametrul de 2 cm si uite asa mi-au iesit gogosele ff pretty ;;), le-am aranjat in tava de cuptor 4 pe orizontala, 4 pe verticala si le mai lasam sa creasca 10 min dupa care le bagam, in sfarsit, la copt. Vreo 15 min le-am lasat eu.

Cu toate ca durata operatiunii e cam indelungata, aproximativ 2h, merita!! Vi le recomand ca si breakfast: taiate in 2 si unse cu nutela,dulceata,alaturi de un pahar cu lapte sau o cana cu ceai cald,ca si gustare alaturi de o fructa sau simple!!! have fun cooking !!

Supa cremoasa de dovlecei cu lamaie

   Cand noptile devin mai lungi si soarele nu mai are putere, cand ies in curte si in cateva secunde imi ingheata nasul, cand mi se pare ca motanul meu s-a ingrasat, dar de fapt are blana zburlita, cand simt ca am nevoie de o patura groasa peste cearsaful cu care ma invelesc de obicei, e clar...nu poate fi vorba decat de un singur lucru: vara a plecat. Nu sunt de loc o fana a anotimpurilor reci, dar ce pot face? Astept sa vina primavara, imi scot la inaintare hainutele groase, beau cantitati industriale de ceai si prepar mai des supe si ciorbe calde.

    Zilele trecute am pus la cale o crema de dovlecei care mi-a lasat un gust placut. Avea dulceata dovleceilor, domolita de aroma fresh si usor acrisoara a lamailor. It was esquisite!

    

       Am luat: - 1 kg de dovlecei

                     - 2 cartofi medii

                     - 1 ceapa

                     - 1 litru de apa

                      - coaja si zeama de la o lamaie

                      - 150 g iaurt sau smantana

                      - 2 linguri ulei

   ...si m-am pus pe treaba. Ceapa tocata se pune la calit in uleiul incins. Dupa 5 minute adaugam cartofii si dovleceii (curatati de coaja), lasam inca 5 minute sa ajunga totul la aceeasi temperatura, punem apa si dam totul intr-un clocot. Reducem intensitatea flacarii de la aragaz, punem capacul si lasam sa fiarba 20 de minute.

   Tot amestecul se pune in blender si se paseaza apoi se pune inapoi in oala in care a fiert sau intr-un bol de supa, se adauga iaurtul (eu folosesc iaurt pentru ca e mai usor in comparatie cu smantana; daca va surade ideea, nu uitati sa scurgeti zerul din iaurt), zeama de lamaie si se potriveste gustul de sare.

Cand serviti supa, presarati pe deasupra putina coaja de lamaie for a fresh and fancy touch. Si daca nu va pasa prea mult de silueta, puneti deasupra supei fierbinti o felie de paine prajita presarata cu cascaval ras. And that's all folks! Savurati cu placere!

Painici aromate cu ceapa verde si ierburi de Provence

   Nimic nu se compara cu gustul painii calde...amintirea aromei painii proaspat scoasa din test a bunicii, o simt acum inundandu-mi papilele gustative, desi au trecut ani buni de cand am gustat-o ultima data . O vad parca pe bunica, o farama de om, cum sta aplecata deasupra copaiei, framantand cu mainile ei mici si calde, aluatul care, cateva ore mai tarziu se transforma intr-un miracol moale, parfumat si aburind... Mmmm, ce vremuri...

    Si acum, dupa atatia ani, am ramas aceeasi iubitoare de carbohidrati. Cum altfel? Doar le-am jurat dragoste vesnica inca din copilarie. :) Paine, paste, placinte, cartofi, you name it...daca are un continut periculos de carbs, i love it! Avand in gand aluatul moale si pufos al Rulourilor de scortisoara, mi-am zis sa incerc sa creez niste chifle with a twist, adica cu ceapa verde si verdeturi de Provence.

      
         Asa ca am luat niste:

         - faina, cam 500 de grame

         - lapte, 250 ml

         - unt topit, 50 de grame

         - un cub de drojdie

         - 1 lingura zahar
         - 1 lingurita sare
         - 2-3 fire de ceapa verde
         - 1 lingurita de verdeturi de Provence

        Incepem cu o maia preparata din cateva linguri de lapte cald in care dizolvam drojdia, zaharul. si cateva linguri de faina. Se lasa la dospit intr-un loc cald cam 15 - 20 minute. Intr-un bol se pune restul de faina, maiaua, laptele caldut, sarea si mirodeniile si se framanta pana la omogenizare. Apoi incorporam treptat untul topit. Se lasa la dospit pana isi dubleaza volumul, cam o ora. Dupa ce drojdia si-a facut de cap, formam din aluat bilute de marimea unei...piersici sa zicem, care apoi se pun in tava (atentie, sa nu uitam sa lasam un spatiu mare intre painici, chiar mai mare decat in mod obisnuit) si se mai lasa la dospit 10 - 15 minute. Le ungem frumos cu ou batut si se pun in cuptorul incins cam jumatate de ora.

    

             Vor fi pufoase ca niste norisori si aromateee...Pofticioasa cum sunt, am mancat direct din tava vreo doua; am platit mai tarziu cu o durere crancena de stomac, deci sa nu faceti ca mine. Lasati-le sa se odihneasca macar 10 minute, iar daca supravietuiesc neatinse mai mult de atat, pastrati-le invelite intr-un prosop de bucatarie curat. Pofta buna!

Spicy & hot for winther: ardei iuti murati cu ceapa

    Asa se face toamna: se ia toata abundenta asta de legume si fructe si se baga la borcan pentru zilele pustii si reci de iarna. Bunicii nostri faceau asta ca sa aiba ce manca pe parcursul anotimpului rece cand pamantul nu da roade. Noi facem asta sa nu mai cumparam treburile alea mutante de prin hipermarketuri. Minunatiile secolului XXI zic ei; eu zic ca nu e nimic minunat in legatura cu gustul de carton al vegetalelor in extrasezon. Sa revenim asadar...
 Am si eu o grija atunci cand vine vremea muraturilor si anume sa indes in borcane feliute de ardei iuti-iuti alaturi de bucatele mici de ceapa. Va imaginati ca nici anul asta nu am facut exceptie :)

           Cum se face? Simplu...

    Se ia 1 kg de ardei iuti, se spala si se taie feliute. Mai tocam si vreo 3 cepe medii si punem totul intr-un bol incapator. Peste toate astea punem cam o mana de sare si amestecam. Punem compozitia in borcane curate si dezinfectate. Cu zeama se face asa: borcanul se umple pe jumatate cu apa rece, iar restul cu otet. "Capacim" bine borcanele and you've done it! Ardei iuti cu ceapa pentru gateli picante. Enjoy!

Cinnamon rolls

  

       

       

       

        Scortisoara este una dintre aromele mele preferate. Tin mai tot timpul la indemana o punguta de bastonase de scortisoara pe care le rontai ori de cate ori am chef (stiu, e un obicei ciudat) . Imi place gustul acela jucaus, dulceag si care la final se transforma intr-o explozie iute.

          Asa ca atunci cand zilele trecute m-am trezit in fata vitrinei de la Cinnabon, nu am putut rezista tentatiei si am dat iama prin produsele lor. In timp ce savuram in stilul meu propriu, adica cu doua maini J, ma gandeam cum as putea face ca acest moment sa dureze mai mult. Mi-am adus aminte de talentul meu la gatit si de faptul ca vazusem in urma cu ceva timp reteta pe net. Dupa ce m-am documentat am constatat ca aveam toate cele necesare la domiciliu si mi-am zis: “let’s rock these rolls!”. Ce a iesit? Ce se vede in poza, la care adugam un miros imbietor ce mi-a adus aminte de Craciun si un gust divin. Sa va mai spun ca, cu echivalentul contravalorii cu care am cumparat un rulou eu am facut 9? Awww…priceless, I know.

   Am folosit reteta de aici, cu ceva imbunatatiri proprii.

   Pentru aluat avem nevoie de:

-          500 g faina (mie mi-a incaput mai multa faina, cam vreo 800 de g)

-          250 ml lapte

-          50 g zahar

-          50 g unt

-          un cub/plic de drojdie

-          un praf de sare

Umplutura:

-          100 g unt

-          100 g zahar, de preferat brun, dar merge si cel normal

-          3 lg-te scortisoara macinata

Preparare: Modul de preparare este asemanator cu cel al cozonacilor. Incepem prin a face o maia din 5 lg lapte caldut, cam 2 lg faina, o lg zahar si drojdie. Lasam la crescut intr-un loc cald, cam 20-30 de min.

  Punem faina in robot sau intr-un castron si adaugam maiaua. In restul de lapte caldut dizolvam zaharul si sarea si adaugam amestecul peste faina. Framantam pana devine o coca consistenta apoi incorporam untul topit. Daca nu folositi robotul pentru preparare, framantati coca timp de 10 – 20 min, cat va tin puterile. Aluatul obtinut se lasa apoi la dospit cam o ora pana isi dubleaza cantitatea.

  Intre timp preparam umplutura amestecand untul, care trebuie sa fie la temperature camerei cu zaharul si scortisoara.

  Dupa ce aluatul s-a dospit, il intindem intr-o foaie cam de 1- 2 cm grosime, iar peste intindem umplutura. Rulam aluatul si il taiem in rondele cam de 4-5 cm grosime.

  Asezam rulourile in tava. Atentie insa, va recomand sa lasati un spatiu destul de mare intre ele pentru ca acestea isi vor mari volumul si se vor lipi unele de altele, asa cum mi s-a intamplat mie.

  Mai lasam la dospit cam 10 minute apoi le ungem cu un ou batut si le dam la cuptor pana se rumenesc.

  Reteta de baza mentioneaza si o glazura care se pune peste rulourile scoase din cuptor dar eu am preparat varianta “light”. Am pus ceva miere peste. To die for!!!