Tarta rapida cu branza dulce si visine

   Acum ca vara nu ne mai arata coltii si a lasat-o mai moale cu gradele din termometru, m-am reintors cu mult drag la cratita. Ba chair am pus la treaba si cuptorul, instrumentul care folosit pe timp de vara iti transforma rapid bucataria intr-o sauna.
 Cand am vazut in frigider un pachet de foi de placinte, visine si branza proaspata, creierul meu a procesat urmatoarea informatie: strudel cu branza si visine. Dar cum socoteala de acasa nu prea are de-a face cu cea din targ, o ora mai tarziu scoteam din cuptor o minunata tarta, cu ingredientele mentionate mai sus.
 Pentru inceput, am amestecat 450 g branza dulce de vaci, cu 3 oua, 200 g zahar, 3 linguri rase de gris, coaja rasa de la o lamaie si o fiola de esenta de vanilie. Aici a fost nepotriveala, pentru ca aceasta compozitie a iesit prea subtire pentru a fi pusa in interiorul unui strudel. Nici o problema, daca nu va sta inauntru, cu siguranta va sta peste! ... Cam asa au ajuns strudelele inchipuite sub forma de... tarta.
 In continuare, am uns o tava rotunda cu ceva grasime, am pus-o la indemana si m-am ocupat de foile de placinta. Am topit 50 g de unt si cu ajutorul unei pensule am uns bine bine fiecare foaie de aluat in parte. Tin sa precizez ca foile unse cu unt sunt mai fragede dupa copt decat cele unse cu ulei, asa ca pentru aceasta operatiune folositi unt si nu ulei. Deci foile unse le-am pus una peste alta in tava, am turnat peste compozitia de branza iar deasupra am adaugat 300 g visine proaspete (pot fi si congelate) fara samburi. Este foarte posibil ca foile sa nu fie de aceeasi dimensiune cu tava, dar nu este nici o problema; surplusul il indoim si il introducem cu grija dedesubt, astfel incat sa obtinem niste margini estetice, pe care le ungem cu unt.
 Am copt tarta cam 40 de minute la 180 de grade. Se serveste rece, ca atare sau cu fructe proaspete si frisca. Rapid si smplu, nu? Sa aveti pofta!

Gustari de vara

 Caldura mare mon cher... si pe asemenea caldura, mancarea trece pe locul doi. Primordial este sa ne mentinem temperatura corpului la un nivel acceptabil. Dar odata ce rezolvam cu termoreglarea, trebuie sa mai si mancam. Ce mancam? Alimente usor de digerat, proaspete si de preferat cat mai putin preparate termic.

  Iata ce am preparat eu intr-o zi atat de calda, incat cea mai mica miscare fizica se lasa cu valuri de sudoare :)

    Incepem cu niste bruschete delicioase si foarte simplu de facut:

 Insemnand rosii grase si dulci taiate cubulete (2 bucati), alintate cu ulei de masline(3 linguri), parfumate cu busuioc proaspat/uscat(5 frunze/1 lingurita) si usturoi tocat marunt(1-2 catei), finisate cu un pic de sare si piper si in final asezate confortabil pe un pat de paine rumenita pana ce devine crocanta (prajita pe grill sau in toaster). Pentru cei cu sange in veioza, punem si niste ardei iute-iute, just to spice things up a lil' bit.
  By the way, ati observat ca indienii, latino-americanii, africanii si toti ce ce locuiezc in zonele cu climat cald, consuma foarte des mancaruri picante? Ei bine, ei stiu ca ardeiul iute, piperul, contin substante ce inhiba transpiratia si totodata ajuta la termoreglare. Mda...stiu ei ce stiu si stiu bine!
 
    Continuam cu un tzatzichi racoritor cu menta si castraveti:

Castraveti proaspeti de gradina (4-5 bucati) dati pe razatoarea cu ochiuri mari, scursi de zeama, scaldati in iaurt acrisor si rece (250 ml), gadilati cu catei de usturoi (2 bucati) tocati si zeama de lamaie proaspat stoarsa (2- 3 linguri dupa gust). Sa nu uitam de uleiul de masline extravirgin (4 linguri), ce face amestecul mai robust. In final, racorim totul cu frunze proaspete/uscate de menta, cat mai multe cu putinta (dupa gustul meu) si potrivim de sare si piper. L-am tavalit pe felii de paine prajita unse cu ulei de masline si a fost senzational de gustos si racoritor! Evident, nu a lipsit ardeiul iute :)

    Un final apoteotic: un pahar de ayran rece cu menta

  Iaurt rece si gros (200 ml), indoit cu putina apa (50-100 ml), usor sarat (un praf de sare) si domolit cu frunze de menta.

 Acestea fiind spuse, ma retrag din blogareala pe ziua de azi si chair daca s-a mai racorit un pic afara, eu va doresc si mai multa racoare. Un sfarsit de saptamana splendid sa aveti!

                                                                                                        Laura.
  

Gazpacho racoritor

  E liniste in bucataria mea zilele astea, pe cutite s-a cam asezat praful iar aragazul mai mai ca s-a acoperit de panze de paianjen. E mult prea cald sa indraznesc sa intreprind ceva... Si ca sa mai animez un pic un meniu format preponderent din salate (de fructe, de rosii, de varza s.a.m.d. ), m-am gandit la supa de rosii rece ca gheata, pe care spaniolii o folosesc pentru a se racori in fiecare zi: gazpacho.

 Dupa ce am ascutit cutitele blenderului, care erau o idee mai tocite decat dintii unui caine batran, am pus intr-insul ( nu in caine, ci in blender :p) urmatoarele: 7 rosii coapte de-a binelea, decojite si tocate grosier, 2 castraveti curatati partial de coaja, 1/2 ardei gras, 2 felii de paine, curatate de coaja si stropite cu putina apa, 2 catei de usturoi, frunze de busuioc proaspat sau uscat, 3 linguri generoase de ulei de masline, o mana de cuburi de gheata, chili dupa gust, o piscatura de sare si una de piper.

 Acum ne punem pe gatit! Adica pornim blenderul si il lasam sa bazaie, pana ce toate cele s-au invartit de s-au facut de nerecunoscut. Si gata! Se serveste rece, cu cuburi de gheata. Daca e foamea mare, punem alaturi si niste crutoane crocante din paine, aromate cu busuioc, usturoi si ulei de masline.

 Acestea fiind spuse, va urez pofta buna si sa aveti parte de racoare!

Paste... chinezesti

  Adicatelea paste italienesti, gatite chinese- style. Cum nu am avut la indemana taitei de orez ca orice chinez de rand, am improvizat, si i-am inlocuit cu paste din faina de grau. Ideea mi-a venit dupa ce am vazut in meniul from my favorite chinese place, un preparat similar, cu spaghete in loc de taitei. Ce sa faci, criza s-a infiltrat peste tot, chiar si in lumea taiteilor de orez...

  Am preparat mancarica asta delicioasa de doua ori, cu doua feluri de paste: spaghetti si vermicelli.

  Sa vedem acum how it's made:
 Incepem cu pastele, cam jumatate de pachet, ca si cantiate, care se fierb conform instructiunilor de pe ambalaj.

 Mai avem nevoie de 1 ceapa medie, taiate julien, 1/2 ardei gras rosu si 1/2 ardei gras verde, taiat fasiute, 1/2 dovlecel taiat sub forma unor bastonase, 1/3 varza mica, taiata fin, 5 ciuperci feliate, 1 rosie decojita si feliata.... si lista poate continua cu orice alte legume va mai imaginati voi. Iar daca vreti ceva mai consistent, puteti adauga bucatele de carne (pui, porc, vita, peste), marinate in prealabil in cateva linguri de sos de soia.

 Se incinge bine- bine o tigaie de tip wok (daca nu aveti, folositi o tigaie obisnuita) pe flacara aragazului data la maximum. Punem in tigaie 1 lingura de ulei si calim ceapa cateva minute, amestecand continuu cu o lingura de lemn. Cand ceapa a inceput sa se inmoaie, cam dupa 2 -3 minute, o scoatem si o lasam deoparte. Punem tigaia din nou pe flacara, adaugam inca o lingura de ulei si calim ardeiul, tot 2-3 minute, astfel incat sa nu fie nici crud, dar nici complet gatit, doar usor perpelit. Daca adaugam si carne, aceasta se prepara in acelasi fel, exceptie facand timpul de preparare, care va fi mai lung de 2-3 minute, mai ales daca folosim carne de pui.

 Preparam astfel toate legumele, iar la final, le punem pe toate in tigaie, reducem flacara aragazului la jumatate, adaugam 5 linguri de sos de soia (mai mult sau mai putin, dupa gust), stoarcem zeama de la 1/2 lamaie mica si aducem toate ingredientele la aceeasi temperatura. Adaugam acum pastele fierte si amestecam incet. Verificam daca mai e nevoie de sare, de sos de soia sau zeama de lamaie. Dupa gust, mai putem adauga chilli, ghimbir ras & other spices. Si gata! Atat de usor... si delicios. Pofta mare sa aveti!

Ciorba de perisoare din piept de pui, cu smantana si tarhon

  Cum zilele astea e mai racorica afara, eu zic ca e un moment prielnic sa fierb niste treburi in oala, adica sa pun de o ciorba, pe care sa o manac fierbinte, asa cum imi place mie...
 Ei bine, eu, fie ca e ger sau canicula, nu dau niciodata inapoi de la un castron de zeama fierbinte; zilele trecute cand erau 36 de grade la umbra, la mine in farfurie erau vreo 40: mancam ciorba de afumatura, fierbinte of course, dreasa cu smantana si ou :)) Senzatii tari, i know! Si la o zi dupa ce am dat gata ditamai "oloiul" de ciorba, am recidivat! Cu ciorba de perisoare, de data asta.
  Descriu acum procesul de infaptuire:

   Am calit in 2 linguri de ulei, 2 cepe tocate si 2 morcovi, de asemenea tocati. Am lasat legumele sa sfaraie 5 minute, apoi am stins totul cu 3 litri de apa calduta, am amestecat, am pus capac peste oala, am dat focul mic si am lasat totul sa fiarba domol.
 Am mai curatat de pielita 4 rosii medii si am tocat marunt 1 ardei gras si le-am pus deoparte.
  500 g de piept tocat de pui l-am amestecat cu 1 ceapa mica taiata marunt, 1 ou, un pumn de orez, sare si piper. Din amestecatura asta am modelat, cu mainile ude, perisore bite-size, pe care le-am cufundat in oala cu supa fierbinte. Le-am lasat sa se imprieteneasca cu toate cele ce se gaseau in vasul cu zeama cam 15 minte, dupa care am adaugat rosiile si ardeiul. Am lasat sa fiarba inca 10 minute mai pun in oala si o mana de orez, asa, sa fie mai spornica toata treaba.
 Cand orezul s-a fiert, am dres ciorba cu 3 linguri de smantana amestecata cu 1 ou, am potrivit-o de sare si am presarat desupra tarhon si patrunjel tocat. Am mancat-o fierbinte, cu mult ardei iute.A fost delicioasa! Sa aveti pofta, atat la mancat cat si la gatit!

Cremsnit facut in casa

Atunci cand ma invadeaza valuri de pofta si de ganduri necurate si nu ma lasa sufletul sa cumpar produse dubioase, cum ar fi o cutie de pateu sau un cremsnit de exemplu, le execut eu, cu mainile mele, avand control total asupra listei ingredientelor.

   Chestia cu valuri de pofta si alte alea s-a intamplat acum cateva seri, cand am vazut pe blogul Bucatar maniac ca nu este chiar asa de greu sa faci un cremsnit in casa. Nu stiu de ce, dar eu aveam impresia ca reteta cu pricina e ceva complicat si pretentios, ceva ce numai un maestru cofetar poate face. Aiurea... e ceva usor de facut, chiar daca il faci from scratch. Asa ca am luat reteta de crema de pe site-ul mai sus mentionat, iar aluatul pentru foi l-am facut eu, dupa o reteta veche a mamei. Incepe asa:

  Am framantat in robot 300 g faina cu 10 linguri apa, 6 linguri ulei si un praf de sare. Am obtinut un aluat pe care l-am intins intr-o foaie de 1/2 cm grosime, l-am uns cu o pasta facuta din 3 linguri ulei si 1 lingura faina, apoi l-am impaturit pana am obtinut un dreptunghi mic si l-am lasat o ora in frigider, infasurat in folie alimentara. Dupa ce s-a racit indeajuns, am intins din nou aluatul, fara sa il framant, l-am decupat dupa forma vasului in care urma sa montez cremsnitul ( tineti cont de faptul ca foaia la copt isi micsoreaza dimensiunile cam cu 1 cm) si l-am copt in cuptorul incins 15 minute; am copt inclusiv resturile de aluat ramase dupa ce am taiat aluatul.

  Pentru crema, am pus pe foc 1 litru de lapte dulce. Am batut 6 galbenusuri cu 10 linguri zahar si 5 de lapte, pana la dizolvarea completa a zaharului. Mai adaugam si 3 linguri de faina si 5 linguri de amidon alimentar. Cand laptele fierbe, am turnat peste ouale batute, am redus flacara la minim si am amestecat cu telul, pana s-a ingrosat crema. Just to be sure ca crema va avea consistenta potrivita, am adaugat si un pachet de foi de gelatina (10 g), si am amestecat pana s-a dizolvat. Se da crema de pe foc si se adauga aromele, adica 4 plicuri de zahar vanilinat, sau semintele de la 1/2 baton de vanilie si 2 plicuri de zahar vanilinat, in cazul meu.
  Asamblare: Intr-un vas dreptunghiular cu marginile inalte se pune foia si se toarna peste crema calduta. Deasupra presaram resturile de foaie ramase dupa decuparea aluatului, zdrobite intr-un prosop in prealabil.
Se pastreaza la rece cateva ore, apoi se poate servi.
  Asta e tot? Pai cam da...doar am zis ca e usor! Enjoy!

Gogosi :)

   Ajung deunazi acasa si de cum pasesc in curte, ma intampina un miros ametitor de gogosi! Din pacate, mirosul venea de la vecini si nu din bucataria mea...Tough life, right? Nu mai spun ca m-am zvarcolit toata noaptea, gandind si salivand la gogosi pufoase. Cand soarele a urcat pe cer, m-am ridicat din asternuturi, m-am gatit de parca urma sa ma intalnesc cu Prince Charming :) , si am dat fuga la bacania din colt sa cumpar ingredientul ce stiam ca este mentionat in reteta, dar nu semnase condica in frigiderul meu: niste lapte!
  Am scos de la naftalina cartea de bucate a mamei, veche de vreo 30 de ani, i-am dat bookmark la pagina cu reteta de gogosi, mi-am suflecat manecile (aiurea, eram intr-un maieu :)) ) si am facut urmatoarele:

  Am facut o maia dintr-o cana (de ceai) cu lapte caldut, un cub de drojdie, 1 lingura de zahar si 5 linguri cu varf de faina, pe care am acoperit-o cu folie alimentara si am lasat-o la dospit 15 minute.
 Intre timp, am batut 4 oua cu 300 g zahar; dupa dizolvarea zaharului, adaugam 2 plicuri de zahar vanilinat si coaja rasa de la o lamaie.
 Intr-un bol mai mare punem 900 de grame de faina (restul de 100 g il pastram pentru framantatul si modelatul aluatului), facem o gropita in centru in care punem maiaua dospita si amestecul de oua si zahar. It's time to get dirty now! Framantam pana se incorporeaza toata faina (mai adaugam daca mai este nevoie) si obtinem un aluat tare. Mai trebuie sa incorporam in coca 100 ml ulei/unt topit, si gata! Lasam aluatul sa se dospeasca 40-50 de minute, acoperit cu folie sau un servet curat.
 Cand timpul a expirat, intindem coca in foi de 1 cm grosime si o decupam cu ajutorul gurii unui pahar sau a unor forme speciale, daca avem. Gogosile astfel formate, se acopera cu un servet si se mai lasa la dospit inca 15-20 de minute.
 Se prajesc in baie de ulei incins pana se rumenesc, apoi se lasa la scurs pe servetele de hartie, se pudreaza cu zahar pudra si se servesc, fie calde, fie reci. Pofta mare!
   Va doresc un weekend racoros, ca cica ne da canicula tarcoale. It's gonna be a long summer...

Dovlecei au gratin cu marar

  Stiti cat de mult imi plac mie dovleceii! Daca nu stiati, va spun acum: I'm MAD about them! Supa crema de dovlecei, dovlecei pane cu mujdei de usturoi, ciorbita de dovlecei cu bors, paste cu pesto de dovlecei... you name it, and i'll like it for shure.
  Si cum sa nu iti placa leguma asta delicata, cu gust dulceag, varatic si cu textura fina si ferma? Iar daca vei combina aceste legume delicioase cu ceva branza, oua si smantana si le rumenesti in cuptor, obtii ceva asa de bun, de ai vrea sa iti lingi si mustatile, daca le-ai avea ;)
  Acum sa va explic combinatia mai in detaliu...

Incepem prin a felia 4-5 dovlecei medii, pe care ii oparim in apa cu putina sare, timp de 5 minute, apoi ii scoatem si ii lasam la scurs intr-o strecurtoare. Intre timp batem 4 oua cu 150 ml de smantana iar cand aceasta compozitie s-a omogenizat, adaugam sare (nu prea multa, tinand cont ca vom adauga si branza sarata), piper si 1/2 de legatura de marar, tocata. Mai avem nevoie de 200 g telemea grasa data pe razatoare. De asemenea, puteti combina telemeaua cu cascaval sau branza de burduf, sau orice fel de branza care se topeste in cuptor.
  Ungem fundul si peretii unui vas cu ulei sau cu unt si aranjam un strat de dovlecei, peste care presaram un strat de branza rasa, si tot asa, pana epuizam ingredientele, ultimul strat adaugat fiind obligatoriu format din branza. Turnam deasupra compozitia din ou si smantana si dam dovleceii la cuptor cam 30 de minute, pana se rumenesc la suprafata. Se servesc calzi, dar sunt buni si reci, cu o lingura de smantana sau iaurt langa. Sa aveti pofta! Atat la mancat, cat si la gatit. ;)

Empanadas cu legume si salsa de rosii facuta in casa

Surorile de peste mari si tari ale coltunasilor nostri, empanadas sunt o gustare delicioasa, cu arome si origini latino-americane. This is how is done:

   Pentru aluat, mixam in robot (sau putem prepara totul "by hand", intr-un bol) 400 de grame faina, 1 lingura de zahar, 1\2 lingurita sare si 150 de grame unt rece, taiat bucatele (sau dat pe razatoarea cu ochiuri mari, daca nu folosim robotul).

  Separat, batem 2 oua, pe care le amestecam cu 1\3 cana (de ceai) vin alb rece si 2 linguri otet, de preferat otet din vin alb. Amestecul se toarna peste ingredientele din robot si se mixeaza cateva secunde, pana ce toate cele se combina. Vom obtine o compozitie nisipoasa, pe care o rasturnam pe o suprafata presarata cu faina si presam cu mainile, pana obtinem un aluat. Impartim aluatul in doua mingiute egale, le invelim in folie alimentara si le dam la frigider cam 1 ora.

   Intre timp, pregatim umplutura. Tocam marunt 1 ceapa medie, 1 ardei gras rosu (eu am folosit galben),10 masline, 5 ciuperci mari (sau 10 mici).

  Daca doriti ceva mai consistent, puteti adauga si piept tocat de pui (cam 200 de grame).

  Incingem 2 linguri de ulei intr-o tigaie si calim ceapa (5 minute pana se inmoaie), apoi adaugam ardeiul, si dupa inca 5 minute, adaugam si ciupercile. In cazul in care adaugam si piept de pui, il adaugam in tigaie dupa ce s-a inmuiat ceapa, si inainte sa adugam ardeiul.

   Cand legumele sunt gata, dam tigaia de pe foc si potrivim amestecul de sare si piper, adaugam 1\2 lingurita oregano si chilli uscat, dupa gust. Si gata umplutura!

   Asamblare:  Scoatem o biluta de aluat din frigider si intindem o foaie subtire. Cu ajutorul unui castronel, decupam cu cutiul, cercuri cu diametrul de 15- 20 de centrimetri. In centrul fiecarui cerculet, punem o lingura de umplutura, apoi unim marginile, sigiland astfel umplutura in aluat. Pentru un rezultat mai aspectuos, presam marginile empanadei cu dintii unei furculite. Procedam la fel pentru restul de aluat, iar pe masura ce modelam empanadas-urile, le punem in frigider, untill all is done.

   Empanadas-urile se pun intr-o tava tapetata cu hartie de pergament, se ung cu ou batut pe deasupra si se coc in cuptorul incins in prealabil, timp de 20 de minute.

 Se servesc fierbinti sau la temperatura camerei cu diferite tipuri de salsa.

Salsa de rosii se face simplu, din 2-3 rosii mai coapte (sau conserva de rosii), 1 ardei iute, 1/2 ardei gras, 2 catei de usturoi, 1 lingura smantana (optional), 1 legatura patrunjel, toate mixate in blender, pana se obtine o pasta. Se potriveste de sare si, dupa gust, putem adauga oregano sau busuioc uscat. Pofta buna si...

                                                                                                            Pofta la gatit!

 

Curry de pui cu ciuperci...

 ... sau cum sa gatesti ceva gustos si exotico-asiatic in 15 minute.

  Incepem cu un piept de pui dezosat, pe care il taiem cubulete (de dimensiunea unei imbucaturi) si pe care il lasam la marinat intr-un sos facut din 2 linguri de ulei, 2 linguri zeama de lamaie si 1/2 lingurita pasta de curry (se gaseste la Mega Image) sau curry pudra ( il recomand pe cel de la Kamis).

   In timp ce puiul se lafaie in toate cele, tocam marunt 2 cepe medii si 1 ardei gras rosu (optional). 300 g de ciuperci se taie la misto (tot de dimensiunea unei imbucaturi) si se dau deoparte.

   Punem o tigaie pe flacara, and when the time is right, punem puiul; cand carnea de pui s-a fript bine, o scoatem din tigaie. In aceeasi tigaie punem 2 linguri de ulei si calim ceapa timp de 5 minute. Adaugam si ardeiul, pe care il gatim tot 5 minute. Cand legumele din tigaie s-au inmuiat punem si ciupercile, pe care le "tratam cu caldura" numai 2-3 minute, pana cand incep sa isi schimbe culoarea. Peste toate acestea punem si puiul.

   Amestecam intr-un castronel 2 linguri de smanatana grasa, 1 lingurita pasta/praf de curry si cateva linguri de apa, in functie de cat de groasa este smantana. Sosul obtiunut il punem peste legume, amestecam si oprim focul. Mai trebuie sa adaugam sare si sa presaram deasupra patrunjel sau coriandru tocat si gata!

  Se serveste ca atare sau cu o garnitura de orez alaturi.

                                                                                        

                                                                                               Pofta la gatit!

Chinezarii, partea II: Pui in trei culori

  Hai sa va spun cum sa faceti ceva usor, bun, asian style! Ca doar v-am promis...

 Pui in trei culori

 Avem nevoie de un piept de pui dezosat, pe care il taiem cubulete/fasiute si il lasam la marinat 20 de minute in 2 linguri de ulei si 4 linguri de sos de soia.

 Intre timp taiem cubulete/fasiute urmatoarele: 1 ardei gras rosu, 1 ardei gras galben,1 ardei gras verde, 1 dovlecel. De fapt, dovlecelul il taiem mai bine fie felii, fie julien. Daca se doreste, punem la ingramadeala si niste ciuperci, astea taiate dupa pofta inimii. :)

  Si acum incepe nebunia. Luam un wok sau o tigaie antiaderenta, fiecare cu dotarile lui, si o punem la incins pe flacara aragazului, data la maximum. Cand vasul s-a incins bine-bine, punem cu atentie pentru ca s-ar putea sa sara, 2-3 linguri ulei. Acum incepem sa calim legumele; le punem pe rand in tigaie, mentinand flacara aragazului la maximum, amestecand continuu. Ideea este sa le gatim doar pe jumatate, astfel incat ele sa ramana crocante. 3-4 minute pe foc, ar fi de ajuns, insa va recomand sa gustati si sa vedeti daca va convine textura acestora. De asemenea, daca in timpul prepararii mai este nevoie de ulei, mai adaugati.

  Odata ce am terminat cu legumele, vine randul puiului in tigaie. Acesta se gateste complet, nimanui nu ii place puiul in sange... Scoatem puiul si in aceeasi tigaie dizolvam o lingura pasta de tomate in putina apa, cam 1/3 cana (ma refer la cana de ceai), 2-3 linguri suc de lamaie, si 4-5 linguri de sos de soia, sau mai mult, daca ne place. Aveti grija insa, pentru ca sosul de soia e cam sarat.
   In sosul obtinut, adaugam legumele si puiul. Lasam putin amestecul pe foc, sa ajunga totate cele la aceeasi temperatura, apoi dam tigaia de pe flacara. Se serveste ca atare ,cu orez sau cu ce vreti voi.
   V-am zis eu ca e usor! Gata in a blink of an asian eye! Enjoy!

Chinezarii, partea I: Orez cu ou si legume

 Imi place bucataria chinezeasca, ma atrage prin simplitatea metodelor de pregatire a preparatelor si se incadreaza in tiparul agreat de noi toti: usor si bun!
 Evit insa sa mananc chienese food de la restaurantele de profil, pentru ca preparatele sunt, de cele mai multe ori, inecate in ulei, fie sunt condimentate cu sare chinezeasca, in limbaj stiintific, monoglutamatul de sodiu, un potentiator de gust pe care nu il vreau in farfuria mea. Asa ca am invatat sa imi pregatesc singura cateva retete, pe care le pregatesc repede, atunci cand ma loveste pofta.

    Incepem cu orezul, preparat de baza in bucataria asiatica.

 O cana de orez, de preferat cu bobul lung, se pune la fiert in 2 litri de apa, cu putina sare. Dupa ce se fierbe, se clateste cu apa rece si se lasa la scurs intr-o strecuratoare.

  Se curata si se toaca marunt 1 ceapa, iar 1 morcov se da pe razatoarea cu ochiuri mari. Intr-un castron batem 2 oua cu putina sare, ca pentru omleta.

  Incingem intr-o tigaie non-aderenta 2-3 linguri de ulei si preparam ouale ca si cand am face oua jumari ( adica se pun ouale in tigaie si se amesteca, pana se coaguleaza). Scoatem ouale din tigaie, mai adaugam ulei daca este nevoie, si punem ceapa la calit, iar dupa 2-3 minute, adaugam si morcovul. Calim legumele, pana se inmoaie, cam 7 -8 minute. Cand legumele sunt gata, punem 5 linguri de sos de soia ( dupa gust, se poate pune mai mult sau mai putin) si orezul fiert; gatim totul cateva minute, pana cand orezul ajunge la temperatura legumelor din tigaie. Se da de pe foc, se adauga ouale si se potriveste de sare.

  E bun atat cald cat si rece si se poate servi ca atare sau alaturi de alte preparate, de preferat tot cu specific asiatic. Data viitoare o sa va povestesc despre o reteta de Pui in 3 culori. Pana atunci,

                                                                                                           Pofta la gatit!

 

Paste cu pesto de leurda si dovlecei

   Ador sa merg la piata in perioada asta, cand tarabele sunt pline de tot felul de ''verzituri'' proaspete si fragede. Oferta este coplesitor de variata, de la spanac verde la untisor delicios, stevie, loboda, leurda, salata.... ce mai, in perioada asta, in piata vezi verde in fata ochilor! La propriu! ;)

  Evident, am experimentat cu ele o multitudine de retere, supe, tocanite, dar dintre toate acestea trebuie sa mentionez una surprinzator de gustoasa: pastele cu pesto de leurda.

  

 Pentru pesto, punem in robot 4 legaturi de leurda, spalate si cu coditele taiate, frumzele a doua legaturi de patrunjel, 50 g migdale prajite (sau nuci), busuioc uscat (optional), 50 ml ulei de masline, 1 lingura de smantana grasa si mixam pana ce devine totul o pasta. Daca mai este nevoie de lichid, puteti adauga ulei sau smanatana. La final potrivim de sare si adaugam 2 linguri parmezan ras (sau branza de burduf maruntita), mai mixam putin si gata!

    Pastele (jumatate de pachet) se pun la fiert. Intr-o tigaie incingem o lingura de ulei de masline si punem la calit un dovlecel taiat felii subtiri. Cand acesta s-a rumenit, dam tigaia de pe flacara si adaugam pesto si amestecam; el nu trebuie gatit ci doar incalzit putin, sa se mai elimine din iuteala leurdei. Se pun pastele fierbinti (scurse de apa) si amestecam din nou. In acest moment sunt gata de servit, cu putin parmezan ras presarat pe deasupra. Pofta la gatit!

Cheesecake cu fructe

   Cand am gustat intaia oara o felie de cheesecake creatie proprie acum cateva zile, primul gand ce mi-a trecut prin minte a fost: "oare de ce am asteptat atat pana sa fac eu cu mana mea aceasta prajitura delicioasa si incredibil de simplu de intocmit?"

  Pana o sa imi dau eu seama de ce, hai sa va povestesc in continuare despre acest desert clasic newyorkez care mie imi place asa de mult incat am pus-o in fruntea clasamentului cu dulciuri preferate. Ba mai mult, anul acesta am decis ca voi inlocui pasca cu un cheesecake cu capsune si inca unul cu caramel. Abia astept... slurp!

   Hai sa va spun cum se face:

  Pentru inceput se zdrobesc in robot 150 g biscuiti (de care vreti voi) pana ce capata o textura nisipoasa. Adaugam si 3 linguri de unt topit si o lingura de zahar si mixam pana ce se amesteca toate. Compozitia se pune intr-o forma pentru blat de tort unsa cu unt si presand cu mana distribuim amestecul in mod egal in tava.

  Apoi intr-un castron punem 800 g branza dulce de vaci la temperatura camerei, 300 ml smantana dulce si 250 g zahar. Amestecam ingredientele cu mixerul la viteza cea mai mica (nu folositi viteze mai mari, ideea e sa nu aeram compozitia prea mult) apoi incorporam pe rand 5 oua. In final adaugam esenta de vanilie si turnam jumatate din amestec peste blatul de biscuiti din tava, punem fructele (capsune, fructe de padure,visine, cirese, proaspete sau congelate) si turnam restul de compozitie deasupra.

   Se coace in cuptor cam o ora la temperatura medie; nu va speriati daca atunci cand o scoateti din cuptor cheesecakeul tremura ca o piftie, asa trebuie. Compozitia se solidifica pe parcurs ce prajitura se raceste, sa ca se lasa sa se raceasca o ora la temperatura camerei si apoi inca o ora- doua in frigider. Se scot marginile formei pentru blat de tort si se serveste cu felii de fructe si inghetata.

Lavash crakers cu piper negru

  Lavash este un fel de lipie, specifica armenilor, ce se consuma fie calda, cand este moale si elastica, fie rece, cand devine crocanta si numai buna de rontait. Se face din ingrediente simple si putine: apa, faina de grau si ulei de masline.

   Cum trebuia musai sa aduc un raport personal retetei, am modificat compozitia pentru a obtine biscuiti crocanti dar fragezi in acelasi timp, crescand proportional sansele de a ramane cu dintii in gura (varianta originala chiar e crocanta, la fel de crocanta ca si posmegii de pe timpul raposatului ).
   Iata cum am facut:  am luat 350 g de faina, 4 linguri unt, 100 ml apa, 1 ou, 1 lingurita zahar, 1\2 lingurita sare, 2 lingurite piper proaspat macinat (adica zdrobit cu ajutorul tigaii :)  )

    Toate ingredientele uscate si untul (mai putin piperul) se amesteca in robot, sau se framanta cu mana (in acest caz, sa mearga treaba mai bine, se da untul pe ochiurile mari ale razatoarei) iar separat se amesteca oul cu apa. Din aceste ingrediente sa framanta un aluat tare, care se imparte in 3 parti egale si se da la frigider pentru 30 de minute (sau 15 minute in congelator).

     Bilutele din aluat se intind pe o faie de hartie de copt, intr-un strat cat mai subtire posibil, apoi se presara deasupra piperul zdrobit si presam aluatul cu mana, astfel incat piperul sa intre in aluat. Se taie alutaul cu cutitul in forma dorita (patratele, triunghiuri etc.)

     Se coc in cuptorul incins cam 15 minute, pana devin crocante. Se servesc cu diferite sosuri; eu am facut special pentru ei un sos Thousand island, un sos cu tarhon, numit Green godess si o crema de avocado cu maioneza.

      Pentru sosul Thousand Island se amsteca intr-un castron 1 cescuta de maioneza, 1/4 cescuta ketchup, 1 ou fiert tocat marunt, 1/2 ardei gras rosu tocat, 1/2 ceapa rosie micuta, tocata marunt, 1 ceapa verde tocata, sare, piper, chilli, cateva fire de patrunjel, tocate. Se serveste ca dressing pentru salate, ca si sos in sandvisuri sau ca si dip pentru tortilla chips, crochete etc.

      

       Sosul Green Godess se face  din 1 ceasca maioneza, 1/2 ceasca smantana, 1/2 legatura patrunjel tocat, cateva fire de tarhon proaspat (eu am folosit tarhon murat in otet), 2 cepe verzi tocate, 2 fileuri de ansoa, 1 catel de usturoi zdrobit, 2 linguri zeama de lamaie, sare, piper. Ingredientele se mixeaza in robot pana la omogenizarea tuturor ingredientelor.

Rizoto din orez integral cu ciuperci

     Nu am mai scris de ceva vreme, lene mare moncher :) si intre timp s-a facut primavara. Cum  afara e cald si bine, mi-a cam scazut dorinta de a sta la cratita; activitatea mea in bucatarie se rezuma la a da de doua - trei ori cu cutitul in niste legume ce sfarsesc fie intr-o supa, fie intr-un stir- fry sau intr-o salata. Nice and simple!
      Astazi am gatit rizoto din orez integral cu ciuperci. Still nice and simple, and delicious!

   Am inceput prin a cali in 3 linguri de ulei de masline, 2 cepe medii tocate si 2 catei mari de usturoi, de asemenea tocati. Cand fac rizoto folosesc un tuci de fonta, dar o tigaie neaderenta incapatoare will do just fine, ideea e sa impiedicam orezul sa se lipeasca.

   In timp ce ceapa se perpeleste, punem la pe foc un vas cu 1,5 l apa. Cand ceapa a devenit translucida, adaugam 1 cana de orez, spalat in prealabil si se lasa sa se caleasca, amestecand constant, pana cand devine translucid (3- 4 minute). Apoi adaugam o jumatate de cana din apa pusa la fiert, amestecam si lasam orezul sa absoarba lichidul. Cand apa a scazut, adaugam din nou lichid si tot asa, pana cand se fierbe orezul. Cu 2 minute inainte sa luam oala de pe foc, adaugam 5 ciuperci maricele, taiate feliute. Cand oprim focul, punem sare, piper si patrunjel tocat. Se serveste cu parmezan ras presarat on top. Cremos si sanatos! :) Pofta buna si

                                                                                                           Pofta la gatit!

  

Tarta cu dovlecei

   Plimbandu-ma aiurea printre rafturile unui hipermarket local, am ajuns fata in fata cu o fantezie culinara mai veche: formele de tarte. Cu ochii licarind de entuziasm si cu mana tremurand de emotie, am luat una si am strans-o la piept, ca pe o persoana draga (that's cucu, i know :))  ). Evident ca atunci cand am ajuns acasa, a sfarsit intr-un colt al dulapului si a stat acolo mult si bine, chiar uitasem ca o am. Pana intr-o zi, cand cu foamea in gat si cu nivelul de inspiratie scazut drastic dau peste un blog very nice, bucatar sub acoperire si peste o reteta ce trebuia neaparat incercata: Tarta cu dovlecei.

    Am respectat reteta in proportie de 80 %, amprenta mea personala constand in inlocuirea branzei telemea cu branza de burduf, am pus patrunjel si marar cu generozitate cuz i like green si am folosit rosii proaspete in locul celor uscate (dupa ce am gustat rosii uscate de la mama lor din Italia, m-am suparat pe caserola mea de rosii uscate de la Kaufland;diferenta ca de la cer la pamant!).
   A iesit ceva spectaculos de delicios! :)  Va recomand cu incredere atat reteta, cat si blogul.
 
                                                                                                      Pofta la gatit!

Pastele mele Alfredo

   Am mancat prima data pastele Alfredo la un restaurant cu specific, mai mult din curiozitate. Nu m-au impresionat deloc, ba chiar am si regretat alegerea facuta, ramanand cu impresia ca paste + Alfredo = yuck! 

  Cativa ani si cateva sute de portii de paste mai tarziu, am decis sa ii mai dau o sansa lui Alfredo, diferanta constand in faptul ca de data aceasta eu m-am aflat la conducerea tigaii si eu am amestecat ingredientele dupa gustul meu, sperand sa obtin un rezultat satisfacator. Ei bine, aproape am obtinut perfectiunea!  Iata cum:

   Pentru doua portii generoase, fierbem jumatate de pachet de paste, conform instructiunilor de pe pachet.

   Pentru sos, am topit o jumatate de pachet de unt de calitate (da, ati auzit bine, o jumatate de pachet) intr-o tigaie cu margini inalte. In timp ce untul se topeste, am adaugat un catel mare de usturoi taiat feliute subtiri, pentru o aroma mai bogata. Daca nu va place, se poate si fara.

   Cand untul a devenit lichid, am pus doua linguri cu varf de parmezan ras si alte doua linguri de branza de burduf maruntita, un praf de sare (numai daca este nevoie, branza deja e sarata) si unul de piper. Apoi vine randul pastelor fierte si scurse sa fie tavalite in sosul de unt, amestecand cu grija. Se servesc fierbinti, cu ceva parmezan ras pe deasupra.
    Se recomanda consumul cu moderatie, datorita continutului caloric urias si a cantitatii deloc neglijabile de colesterol. Acestea fiind spuse, va doresc

                                                                                                       Pofta la gatit!
 

Sunday brunch: Omleta pufoasa cu branza de burduf, ardei si marar

   Zilele astea au poposit in my cuisine niste oua adevarate, din acelea de la gaini adevarate, care cresc fericite si se plimba in voie intr-o ograda de tara. Oua micute, proaspete si cu galbenusuri de culoarea apusului de soare vara; oua fericite de la gaini fericite! :))

   Incantata peste masura de aceste biete oua (in ultimul timp ravnesc mult dupa alimentele de tip bio), am sacrificat cateva dintre ele si am pus la cale cea mai pufoasa omleta ever! Brunch-ul perfect pentru o dimineata tarzie de week-end. Iata cum sta treaba:

  Luam 4 oua si separam galbenusul de albus; pe acesta din urama il batem spuma cu ajutorul telului, impreuna cu un praf de sare, apoi se da deoparte. Batem si galbenusurile cu furculita.

   Separat, tocam marunt un ardei kapia si cateva fire de marar. O felie de branza de burduf, groasa de 1-2 cm se taie cubulete. Toate aceste ingrediente se adauga peste galbenusuri si se amesteca. Mai lipseste un praf de sare (un praf, nu mai mult, pentru ca branza este deja sarata) si ceva piper proaspat rasnit. Cand branza, ardeiul si mararul s-au imprietenit cu galbenusurile, incorporam cu grija albusurile spuma, amestecand de sus in jos.

    Amestecul obtinut se prepara intr-o tigaie non-aderenta incinsa in prealabil, unsa cu putin ulei de masline. Se prajeste la foc mediu timp de 5 minute (pana ce se incheaga ouale in centru), apoi se pliaza omleta pe jumatate, se scoate pe o farfurie si se serveste fierbinte. Pofta la gatit si week-end placut!

    Sfat: daca nu aveti o tigaie non-aderenta, mai bine lasati-va pagubasi pentru ca omleta asta ar fi in stare sa stea lipita chiar si de teflon :)

Chiken with home-made noodles

  Tocmai am auzit o tanti metrorolog spunand ca cica primavara ar veni incepand cu 10 martie. Ma bucur nespus pentru ca in momentul de fata nu imi doresc nimic mai mult decat o raza prietenoasa de soare iar soarele asta cu dinti a muscat destul din obrazul meu lunile astea, and it isn't fun anymore. Oricum, fie ca e 10 martie, fie ca e mai tarziu, de un lucru sunt sigura, primavara e pe drum iar eu o astept cu bratele deschise. 

  Back to reality, afara inca se inregistreaza temperaturi cu minus iar iarna e la ea acasa si nu da semne ca s-ar da dusa. Asa ca pastrez soarele in suflet si inca gatesc mancaruri cu efect de incalzire.

  Reteta de azi: chiken with home-made noodles.

   Incepem prin a pune la fiert cam 800 de grame bucati de pui - pulpe, aripi, spate, in 4 litri de apa. Se lasa sa fiarba 20 de minute, se scot bucatile de pui, se dezoseaza, apoi oasele se pun din nou la fiert in aceeasi zeama, inca 20 de minute. Carnea se taie bucatele si se pune deoparte.

  Tocam marunt o ceapa, o telina mica, un morcov, un ardei si un dovlecel iar cand cele 20 de minute au expirat, punem in oala la fiert bucatelele de legume. Completam cu apa daca a scazut zeama prea mult.

  Cat timp legumele fierb, facem taiteii.
 Reteta e simpla, la fiecare 100 de grame de faina, se pune 1ou. Pentru aproximativ 4 liti de supa, mie mi-au ajuns taiteii facuti din 2 oua, 200 de grame de faina si un praf de sare. Din aceste ingrediente se face o coca pe care o intindem pe o suprafata presarata cu faina, cat mai subtire posibil. Se taie aluatul cu ajutorul unui cutit, in fasii subtiri. Si gata! Avem taitei home- made.
 Cand legumele s-au fiert, scoatem din oala oasele si adaugam taiteii; acestia se fierb pana se ridica la suprafata. Se adauga si carnea de pui. 3 linguri de faina se dizolva in putina apa si se toarna amestecul in supa. Se mai fierbe inca 5 minute, pana cand lichidul se mai ingroasa putin. Se opreste focul, se potriveste de sare si piper si finisam supica noastra cu patrunjel proaspat, tocat. Pofta mare la gatit!