Paste cu pesto de leurda si dovlecei

   Ador sa merg la piata in perioada asta, cand tarabele sunt pline de tot felul de ''verzituri'' proaspete si fragede. Oferta este coplesitor de variata, de la spanac verde la untisor delicios, stevie, loboda, leurda, salata.... ce mai, in perioada asta, in piata vezi verde in fata ochilor! La propriu! ;)

  Evident, am experimentat cu ele o multitudine de retere, supe, tocanite, dar dintre toate acestea trebuie sa mentionez una surprinzator de gustoasa: pastele cu pesto de leurda.

  

 Pentru pesto, punem in robot 4 legaturi de leurda, spalate si cu coditele taiate, frumzele a doua legaturi de patrunjel, 50 g migdale prajite (sau nuci), busuioc uscat (optional), 50 ml ulei de masline, 1 lingura de smantana grasa si mixam pana ce devine totul o pasta. Daca mai este nevoie de lichid, puteti adauga ulei sau smanatana. La final potrivim de sare si adaugam 2 linguri parmezan ras (sau branza de burduf maruntita), mai mixam putin si gata!

    Pastele (jumatate de pachet) se pun la fiert. Intr-o tigaie incingem o lingura de ulei de masline si punem la calit un dovlecel taiat felii subtiri. Cand acesta s-a rumenit, dam tigaia de pe flacara si adaugam pesto si amestecam; el nu trebuie gatit ci doar incalzit putin, sa se mai elimine din iuteala leurdei. Se pun pastele fierbinti (scurse de apa) si amestecam din nou. In acest moment sunt gata de servit, cu putin parmezan ras presarat pe deasupra. Pofta la gatit!

Cheesecake cu fructe

   Cand am gustat intaia oara o felie de cheesecake creatie proprie acum cateva zile, primul gand ce mi-a trecut prin minte a fost: "oare de ce am asteptat atat pana sa fac eu cu mana mea aceasta prajitura delicioasa si incredibil de simplu de intocmit?"

  Pana o sa imi dau eu seama de ce, hai sa va povestesc in continuare despre acest desert clasic newyorkez care mie imi place asa de mult incat am pus-o in fruntea clasamentului cu dulciuri preferate. Ba mai mult, anul acesta am decis ca voi inlocui pasca cu un cheesecake cu capsune si inca unul cu caramel. Abia astept... slurp!

   Hai sa va spun cum se face:

  Pentru inceput se zdrobesc in robot 150 g biscuiti (de care vreti voi) pana ce capata o textura nisipoasa. Adaugam si 3 linguri de unt topit si o lingura de zahar si mixam pana ce se amesteca toate. Compozitia se pune intr-o forma pentru blat de tort unsa cu unt si presand cu mana distribuim amestecul in mod egal in tava.

  Apoi intr-un castron punem 800 g branza dulce de vaci la temperatura camerei, 300 ml smantana dulce si 250 g zahar. Amestecam ingredientele cu mixerul la viteza cea mai mica (nu folositi viteze mai mari, ideea e sa nu aeram compozitia prea mult) apoi incorporam pe rand 5 oua. In final adaugam esenta de vanilie si turnam jumatate din amestec peste blatul de biscuiti din tava, punem fructele (capsune, fructe de padure,visine, cirese, proaspete sau congelate) si turnam restul de compozitie deasupra.

   Se coace in cuptor cam o ora la temperatura medie; nu va speriati daca atunci cand o scoateti din cuptor cheesecakeul tremura ca o piftie, asa trebuie. Compozitia se solidifica pe parcurs ce prajitura se raceste, sa ca se lasa sa se raceasca o ora la temperatura camerei si apoi inca o ora- doua in frigider. Se scot marginile formei pentru blat de tort si se serveste cu felii de fructe si inghetata.

Lavash crakers cu piper negru

  Lavash este un fel de lipie, specifica armenilor, ce se consuma fie calda, cand este moale si elastica, fie rece, cand devine crocanta si numai buna de rontait. Se face din ingrediente simple si putine: apa, faina de grau si ulei de masline.

   Cum trebuia musai sa aduc un raport personal retetei, am modificat compozitia pentru a obtine biscuiti crocanti dar fragezi in acelasi timp, crescand proportional sansele de a ramane cu dintii in gura (varianta originala chiar e crocanta, la fel de crocanta ca si posmegii de pe timpul raposatului ).
   Iata cum am facut:  am luat 350 g de faina, 4 linguri unt, 100 ml apa, 1 ou, 1 lingurita zahar, 1\2 lingurita sare, 2 lingurite piper proaspat macinat (adica zdrobit cu ajutorul tigaii :)  )

    Toate ingredientele uscate si untul (mai putin piperul) se amesteca in robot, sau se framanta cu mana (in acest caz, sa mearga treaba mai bine, se da untul pe ochiurile mari ale razatoarei) iar separat se amesteca oul cu apa. Din aceste ingrediente sa framanta un aluat tare, care se imparte in 3 parti egale si se da la frigider pentru 30 de minute (sau 15 minute in congelator).

     Bilutele din aluat se intind pe o faie de hartie de copt, intr-un strat cat mai subtire posibil, apoi se presara deasupra piperul zdrobit si presam aluatul cu mana, astfel incat piperul sa intre in aluat. Se taie alutaul cu cutitul in forma dorita (patratele, triunghiuri etc.)

     Se coc in cuptorul incins cam 15 minute, pana devin crocante. Se servesc cu diferite sosuri; eu am facut special pentru ei un sos Thousand island, un sos cu tarhon, numit Green godess si o crema de avocado cu maioneza.

      Pentru sosul Thousand Island se amsteca intr-un castron 1 cescuta de maioneza, 1/4 cescuta ketchup, 1 ou fiert tocat marunt, 1/2 ardei gras rosu tocat, 1/2 ceapa rosie micuta, tocata marunt, 1 ceapa verde tocata, sare, piper, chilli, cateva fire de patrunjel, tocate. Se serveste ca dressing pentru salate, ca si sos in sandvisuri sau ca si dip pentru tortilla chips, crochete etc.

      

       Sosul Green Godess se face  din 1 ceasca maioneza, 1/2 ceasca smantana, 1/2 legatura patrunjel tocat, cateva fire de tarhon proaspat (eu am folosit tarhon murat in otet), 2 cepe verzi tocate, 2 fileuri de ansoa, 1 catel de usturoi zdrobit, 2 linguri zeama de lamaie, sare, piper. Ingredientele se mixeaza in robot pana la omogenizarea tuturor ingredientelor.

Rizoto din orez integral cu ciuperci

     Nu am mai scris de ceva vreme, lene mare moncher :) si intre timp s-a facut primavara. Cum  afara e cald si bine, mi-a cam scazut dorinta de a sta la cratita; activitatea mea in bucatarie se rezuma la a da de doua - trei ori cu cutitul in niste legume ce sfarsesc fie intr-o supa, fie intr-un stir- fry sau intr-o salata. Nice and simple!
      Astazi am gatit rizoto din orez integral cu ciuperci. Still nice and simple, and delicious!

   Am inceput prin a cali in 3 linguri de ulei de masline, 2 cepe medii tocate si 2 catei mari de usturoi, de asemenea tocati. Cand fac rizoto folosesc un tuci de fonta, dar o tigaie neaderenta incapatoare will do just fine, ideea e sa impiedicam orezul sa se lipeasca.

   In timp ce ceapa se perpeleste, punem la pe foc un vas cu 1,5 l apa. Cand ceapa a devenit translucida, adaugam 1 cana de orez, spalat in prealabil si se lasa sa se caleasca, amestecand constant, pana cand devine translucid (3- 4 minute). Apoi adaugam o jumatate de cana din apa pusa la fiert, amestecam si lasam orezul sa absoarba lichidul. Cand apa a scazut, adaugam din nou lichid si tot asa, pana cand se fierbe orezul. Cu 2 minute inainte sa luam oala de pe foc, adaugam 5 ciuperci maricele, taiate feliute. Cand oprim focul, punem sare, piper si patrunjel tocat. Se serveste cu parmezan ras presarat on top. Cremos si sanatos! :) Pofta buna si

                                                                                                           Pofta la gatit!

  

Tarta cu dovlecei

   Plimbandu-ma aiurea printre rafturile unui hipermarket local, am ajuns fata in fata cu o fantezie culinara mai veche: formele de tarte. Cu ochii licarind de entuziasm si cu mana tremurand de emotie, am luat una si am strans-o la piept, ca pe o persoana draga (that's cucu, i know :))  ). Evident ca atunci cand am ajuns acasa, a sfarsit intr-un colt al dulapului si a stat acolo mult si bine, chiar uitasem ca o am. Pana intr-o zi, cand cu foamea in gat si cu nivelul de inspiratie scazut drastic dau peste un blog very nice, bucatar sub acoperire si peste o reteta ce trebuia neaparat incercata: Tarta cu dovlecei.

    Am respectat reteta in proportie de 80 %, amprenta mea personala constand in inlocuirea branzei telemea cu branza de burduf, am pus patrunjel si marar cu generozitate cuz i like green si am folosit rosii proaspete in locul celor uscate (dupa ce am gustat rosii uscate de la mama lor din Italia, m-am suparat pe caserola mea de rosii uscate de la Kaufland;diferenta ca de la cer la pamant!).
   A iesit ceva spectaculos de delicios! :)  Va recomand cu incredere atat reteta, cat si blogul.
 
                                                                                                      Pofta la gatit!

Pastele mele Alfredo

   Am mancat prima data pastele Alfredo la un restaurant cu specific, mai mult din curiozitate. Nu m-au impresionat deloc, ba chiar am si regretat alegerea facuta, ramanand cu impresia ca paste + Alfredo = yuck! 

  Cativa ani si cateva sute de portii de paste mai tarziu, am decis sa ii mai dau o sansa lui Alfredo, diferanta constand in faptul ca de data aceasta eu m-am aflat la conducerea tigaii si eu am amestecat ingredientele dupa gustul meu, sperand sa obtin un rezultat satisfacator. Ei bine, aproape am obtinut perfectiunea!  Iata cum:

   Pentru doua portii generoase, fierbem jumatate de pachet de paste, conform instructiunilor de pe pachet.

   Pentru sos, am topit o jumatate de pachet de unt de calitate (da, ati auzit bine, o jumatate de pachet) intr-o tigaie cu margini inalte. In timp ce untul se topeste, am adaugat un catel mare de usturoi taiat feliute subtiri, pentru o aroma mai bogata. Daca nu va place, se poate si fara.

   Cand untul a devenit lichid, am pus doua linguri cu varf de parmezan ras si alte doua linguri de branza de burduf maruntita, un praf de sare (numai daca este nevoie, branza deja e sarata) si unul de piper. Apoi vine randul pastelor fierte si scurse sa fie tavalite in sosul de unt, amestecand cu grija. Se servesc fierbinti, cu ceva parmezan ras pe deasupra.
    Se recomanda consumul cu moderatie, datorita continutului caloric urias si a cantitatii deloc neglijabile de colesterol. Acestea fiind spuse, va doresc

                                                                                                       Pofta la gatit!
 

Sunday brunch: Omleta pufoasa cu branza de burduf, ardei si marar

   Zilele astea au poposit in my cuisine niste oua adevarate, din acelea de la gaini adevarate, care cresc fericite si se plimba in voie intr-o ograda de tara. Oua micute, proaspete si cu galbenusuri de culoarea apusului de soare vara; oua fericite de la gaini fericite! :))

   Incantata peste masura de aceste biete oua (in ultimul timp ravnesc mult dupa alimentele de tip bio), am sacrificat cateva dintre ele si am pus la cale cea mai pufoasa omleta ever! Brunch-ul perfect pentru o dimineata tarzie de week-end. Iata cum sta treaba:

  Luam 4 oua si separam galbenusul de albus; pe acesta din urama il batem spuma cu ajutorul telului, impreuna cu un praf de sare, apoi se da deoparte. Batem si galbenusurile cu furculita.

   Separat, tocam marunt un ardei kapia si cateva fire de marar. O felie de branza de burduf, groasa de 1-2 cm se taie cubulete. Toate aceste ingrediente se adauga peste galbenusuri si se amesteca. Mai lipseste un praf de sare (un praf, nu mai mult, pentru ca branza este deja sarata) si ceva piper proaspat rasnit. Cand branza, ardeiul si mararul s-au imprietenit cu galbenusurile, incorporam cu grija albusurile spuma, amestecand de sus in jos.

    Amestecul obtinut se prepara intr-o tigaie non-aderenta incinsa in prealabil, unsa cu putin ulei de masline. Se prajeste la foc mediu timp de 5 minute (pana ce se incheaga ouale in centru), apoi se pliaza omleta pe jumatate, se scoate pe o farfurie si se serveste fierbinte. Pofta la gatit si week-end placut!

    Sfat: daca nu aveti o tigaie non-aderenta, mai bine lasati-va pagubasi pentru ca omleta asta ar fi in stare sa stea lipita chiar si de teflon :)

Chiken with home-made noodles

  Tocmai am auzit o tanti metrorolog spunand ca cica primavara ar veni incepand cu 10 martie. Ma bucur nespus pentru ca in momentul de fata nu imi doresc nimic mai mult decat o raza prietenoasa de soare iar soarele asta cu dinti a muscat destul din obrazul meu lunile astea, and it isn't fun anymore. Oricum, fie ca e 10 martie, fie ca e mai tarziu, de un lucru sunt sigura, primavara e pe drum iar eu o astept cu bratele deschise. 

  Back to reality, afara inca se inregistreaza temperaturi cu minus iar iarna e la ea acasa si nu da semne ca s-ar da dusa. Asa ca pastrez soarele in suflet si inca gatesc mancaruri cu efect de incalzire.

  Reteta de azi: chiken with home-made noodles.

   Incepem prin a pune la fiert cam 800 de grame bucati de pui - pulpe, aripi, spate, in 4 litri de apa. Se lasa sa fiarba 20 de minute, se scot bucatile de pui, se dezoseaza, apoi oasele se pun din nou la fiert in aceeasi zeama, inca 20 de minute. Carnea se taie bucatele si se pune deoparte.

  Tocam marunt o ceapa, o telina mica, un morcov, un ardei si un dovlecel iar cand cele 20 de minute au expirat, punem in oala la fiert bucatelele de legume. Completam cu apa daca a scazut zeama prea mult.

  Cat timp legumele fierb, facem taiteii.
 Reteta e simpla, la fiecare 100 de grame de faina, se pune 1ou. Pentru aproximativ 4 liti de supa, mie mi-au ajuns taiteii facuti din 2 oua, 200 de grame de faina si un praf de sare. Din aceste ingrediente se face o coca pe care o intindem pe o suprafata presarata cu faina, cat mai subtire posibil. Se taie aluatul cu ajutorul unui cutit, in fasii subtiri. Si gata! Avem taitei home- made.
 Cand legumele s-au fiert, scoatem din oala oasele si adaugam taiteii; acestia se fierb pana se ridica la suprafata. Se adauga si carnea de pui. 3 linguri de faina se dizolva in putina apa si se toarna amestecul in supa. Se mai fierbe inca 5 minute, pana cand lichidul se mai ingroasa putin. Se opreste focul, se potriveste de sare si piper si finisam supica noastra cu patrunjel proaspat, tocat. Pofta mare la gatit! 

Coconut Lemon Pie

  ...sau pe romaneste, placinta cu nuca de cocos si lamaie. Placinta asa cum o fac americanii, cu o crusta subtire la baza si cu 10 centimetri de umplutura cremoasa si delicioasa. In cazul de fata, doua tipuri de crema: una de cocos iar cealalta de lamaie. Si se imprietenesc bine aromele, parca sunt facute una pentru cealalta, caci crema acrisoara de lamaie e exact ce trebuie pentru a tempera gustul robust si exotic al cocosului. 

  But enough with the chit-chat, hai sa trecem la treaba!

  

    Pentru crusta: se mixeaza in robot 350 g faina cu 150 g unt rece, 1 lingura de zahar si 1/2 lingurita sare. Cand ingredientele s-au amestecat bine, adaugam 6 linguri de apa rece (sau mai mult daca compozitia este prea uscata). Varsam mixtura pe o suprafata pudrata cu faina si framantam 1 minut aluatul, pana ce devine o coca pe care o intindem cu un sucitor intr-o foaie de 1/2 cm grosime. O punem intr-o forma de tarta cu margini mai inalte si presam bine cu degetele, apoi o intepam cu o furculita. Se lasa 15 minute in congelator, dupa care se coace in cuptorul incins 20 de minute. Dupa ce s-a racit, se pastreaza in frigider.

    Pentru crema de cocos: se pun pe foc mediu, timp de 5 minute, intr-un vas 250 ml lapte si 120 g fulgi de cocos, amestecand din cand in cand. Intr-un bol batem 2 oua si un galbenus cu 150 g zahar si 3 linguri de faina apoi adaugam gradual amestecul de lapte si cocos. Toata aceasta mixtura se toarna din nou in vas si se pune pe foc, amestecand constant, pana se ingroasa (5 min). La final adaugam 2 plicuri de zahar vanilat, punem crema intr-un castron si lasam sa se raceasca.

    Pentru crema de lamaie: batem cu ajutorul mixerului, 300 ml de smantana dulce de la frigider cu 5 linguri de zahar pudra si 2 plicuri de zahar vanilat. Cand amestecul s-a mai ingrosat un pic, punem coaja de la o lamaie si 2 lingurite de zeama (de lamaie) si incorporam. Se pastreaza la rece.

   Puteti inlocui smantana dulce cu frisca lichida, nemaiadaugand zahar decat daca este nevoie.

    Asamblare: incepem cu crema de cocos (rece), pe care o intindem cu ajutorul unei spatule deasupra crustei, apoi adaugam si crema de lamaie. Ornam cu feliute de lamaie si fulgi de cocos. Se recomanda sa se lase la frigider peste noapte si sa se serveasca a doua zi.
   
   Acestea fiind spuse, va doresc un week-end placut si pofta la gatit!

Pollo alla birra

 

   Reteta asta o punem pe raftul cu mancaruri simple si rapide, numai bune de facut cand ajungi acasa seara dupa o zi luuunga de munca si se simte nevoia unei cine home-made. Si unde mai pui ca e si pe placul masculilor, intrucat in reteta se regasesc doua componente pe placul lor: carne si bere!

    Am folosit pulpe de pui, cate una de caciula, pentru ca asta aveam in congelator atunci, desi as fi preferat ciocanele. Carnea de pui se spala; cu ajutorul unui servet de hartie se indeparteaza exccesul de apa, apoi se portioneaza(daca este cazul) si se "despieliteaza".
   Pe o farfurie se pun 4 linguri de faina si tavalim puiul prin ea. Il punem la prajit intr-o tigaie cu marginile mai inalte, in care am incins doua linguri de ulei de masline. Se rumeneste carnita pe toate parile, apoi turnam peste 500 ml bere blonda (recomand sa folositi o bere mai putin amaruie), alaturi de 4 catei de usturoi intregi, cateva frunze de dafin, piper boabe si un praf de sare. Acoperim tigaia cu un capac si lasam sa fiarba la foc mic 10-15 minute, pana scade lichidul si obtinem un sos de consistenta smantanii. In momentul asta, puiul nostru e gata de infulecat, si carnea de pe el este frageda, suculenta si ti se topeste in gura. Pofta buna!

Mousaka cu carne de pui

Stiu ca mousakaua se face obligatoriu din carne de necuvantatoare cu cel mult patru picioare si cel putin trei (adica o necuvantatoare patrupeda schioapa  :)) ) dar pentru mine combinatia de carne rosie si grasa cu carbohidrati e way too much.

  Mousakaua perfecta o mancam acum vreo 15 ani, la gradinita. Era facuta cu carne de pui si cu piure de cartofi si avea un gust grozav; atat de grozav incat si acum mi-l amintesc la perfectie. Imi amintesc si cum mi se punea in fata farfuria cu moussaka aburinda, cum o infulecam inainte sa fie serviti toti copii, si cum ma uitam la doamnele bucatarese cu puppy dog eyes ca sa primesc a doua portie. Si o primeam pentru ca in ciuda apetitului meu urias, eram un copil firav iar doamnele ma hraneau cu o atentie deosebita, doar doar oi mai pune ceva pe mine.

  Asa ca reteta mea de mousaka incearca sa recreeze textura si gustul celei din copilaria mea.

 Se curata de coaja 6 cartofi maricei si un morcov, se taie cubulete (doar cartofii) si se pun la fiert in apa cu sare. O ceapa medie se toaca si se caleste in 2 linguri de ulei, la foc mediu, 5 minute, pana se inmoaie. Peste, punem 500 g de piept de pui tocat si il calim, amestecand din cand in cand, vreo 7-8 minute. Dam tigaia de pe foc, lasam sa se raceasca amestecul 5 minute, apoi punem sare, piper, un ou, cateva fire de patrunjel tocat si o piscatura de oregano.

  Dupa ce au fiert legumele, se scurg de apa; morcovul se pune deoparte. Pasam cartofii impreuna cu 2 linguri de unt sau smanatana si potrivim de sare si piper. Morcovul se toaca marunt si se amesteca cu carnea. Eu am mai adaugat si un dovlecel care mai avea putin si murea de singuratate in frigider. :)

  Ungem o tava cu un cub de unt sau cu o lingura de ulei si intindem cu ajutorul unei spatule jumatate din cantitatea de piure; peste punem carnea iar apoi punem restul de piure. Deasupra turnam un amestec format dintr-un ou si 2 linguri de smantana. Daca aveti curaj, puteti rade deasupra cascaval sau o telemea mai tare!

   Se da tava la cuptor la foc mediu, unde se lasa cam 40 de minute sau pana se rumeneste la suprafata. Pofta buna!

Supa de usturoi

  Afara, -6 grade, in casa e cald si bine; dar parca lipseste ceva... o supa fierbinte care sa combata efectele frigului de afara. Si cand dispozitia necesara nu este prezenta si nu se doreste sa se stea in bucatarie o ora or so, pana fierbe supa... ce e de facut? Ne punem pofta in cui? No way! Trebuie sa fie o solutie iar solutia se numeste: supa de usturoi.

  Suna ciudat dar este o supa milky, de iarna, care se face usor si din ingrediente pe care le numeri pe degetele de la o mana. Din cercetarile mele, am descoperit ca exista doua variante ale acestei supe: cea spaniola, care se prepara cu ulei de masline si cea frantuzeasca, cu unt si franzela. Eu am preparat varianta romaneasca, cu unt si ulei de masline, cu painea noastra cea de toate zilele si cu smanatana.

  Se iau doua capatani mari de usturoi, se curata si se taie feliute subtiri. Se incing intr-o oala o lingura de ulei de masline si o lingura de unt in care punem la calit usturoiul. Se lasa la calit 3 minute, amestecand din cand in cand sa nu se arda. Peste, se toarna 1,5 litri apa calda si se lasa se dea in clocot (5-10 minute). 5 felii de paine mai veche taiata cubulete se pun in oala peste lichid. Se mai fierbe 2-3 minute, apoi se paseaza supa in blender, impreuna cu 3 linguri de smantana, sare si piper. Se serveste fierbinte, cu crutoane si branza rasa pe deasupra. Surprinzator de buna la gust. Pofta buna!

Cum sa faci cartofi prajiti in 2 linguri de ulei

  Daca mi se aprindea beculetul mai devreme, nu as mai fi mancat alea DOUA portii mari de cartofi de la McD the other day...imi era pofta si nu mai mancasem de mult... I deserve a spanky, i know :)  Ma consolez gandindu-ma ca de acum incolo nu voi mai manca deliciosii cartofi, prajiti in o tona de ulei toxic si cancerigen.

   Iata cum se face pentru a obtine doua portii: punem pe foc o oala cu apa si o lingurita de sare. Se aleg 5 carofi maricei, cu coaja rosie, care se curata de coaja iar cand apa din oala fierbe, adaugam cu grija cartofii, unul cate unul si ii lasam sa fiarba cam 10 minute. Nu trebuie sa fie fierti complet dar nici prea cruzi (faceti testul cu o furculita). Dupa ce au fiert, ii scoatem din apa si ii lasam sa se scurga intr-o strecuratoare. Cand au ajuns la o temperatura decenta, astfel incat sa putem pune mana pe ei, ii taiem feliute cam de un centimetru grosime, iar apoi se taie sub forma de bastonase sau orice alta forma doriti.

  Intr-o tigaie non-aderenta se pun la incins doua linguri de ulei, se aduga cartofii unul langa altul (nu trebuie sa se suprapuna) si se prajesc pana cand se rumenesc pe toate partile. Se scot pe un servetel, se presara deasupra sare sau mixul vostru preferat de condimente si, evident, se mananca fara prea multe mustrari de constiinta.
Pofta buna si sa nu se depuna!

Tortilla de patatas

   

Cineva imi vorbea zilele trecute despre bucataria mexicana si spaniola, despre tortilla, paella si frittata. Asa ca m-am ales cu the biggest craving ever pe care a trebuit sa o domolesc right away.

 Si cum era o situatie de urgenta, am ales o reteta usoara, rapida si satioasa ce aduce o parte din aromele din Peninsula Iberica: tortilla de patatas.

  

Un cartof mare curatat si taiat felii subtiri se rumeneste intr-o tigaie neaderenta in 2 linguri ulei de masline. Dupa ce s-au rumenit bine pe ambele parti, feliutele de cartof se scot si se lasa la scurs pe un servetel. In aceasi tigaie se pun la calit o ceapa medie taiata julien, feliute de ardei kapia si doi catei de usturoi feliati. 5 minute la foc mediu sunt de ajuns sa inmoaie ceapa si ardeiul.

  Intre timp se bat 5 oua, in care adaugam sare, piper, o legatura mica de patrunjel, tocata si branza. Eu am pus niste resturi de branza de burduf, pe care le-am maruntit cu mana.

  Scoatem din tigaie legumele calite, daca mai e nevoie, mai adaugam putin ulei si aranjam in tigaie feliile de cartofi, una langa alta. Deasupra punem ceapa si ardeiul si amestecul de oua. Se gateste la foc mediu cam 5 minute, pana se coaguleaza ouale si compozitia se desprinde de pe marginile tigaii. Cu ajutorul unei farfurii putem intoarce tortilla, astfel incat sa se rumeneasca si pe cealalta parte. Eu insa nu am reusit, asa ca am lasat-o in cuptor 5 minute, cu tot cu tigaie pana s-a rumenit la suprafata.

  Se scoate si se pune int-o farfurie, se taie felii ca la pizza si se serveste atat calda, cat si rece.

  Pentru ceva savoare in plus, am facut un sos din 4 linguri iaurt, o lingura de smantana, un catel de usturoi zdrobit, o lingura de zeama de lamaie, patrunjel tocat si sare, amestecate impreuna.
  Bun de te lingi pe degete! Sau vorba spaniolului: delicioso! :)

Paine cu rosii uscate la soare si masline

 

 De cand cu lenea asta a mea, s-au strans la usa blogului o gramada de gateli, asteptand sa fie onorate cu cate o postare.

  Isprava povestita mai jos a avut loc acum vreo doua saptamani, cand am avut pofta de paine calda, proaspat scoasa din cuptor, unsa cu unt... Si eu cica vreau sa ma eliberez de colacelul dobandit pe parcursul sarbatorilor de iarna... Pfff...ya right!

  In 100 ml lapte caldut am dizolvat un cub de drojdie, 1 lingura de zahar si faina, pana cand compozitia a ajuns la consistenta smantanii. Se lasa sa creasca intr-un loc cald 20 de minute.

 Intr-un bol se pun 500g faina, 1 lg-ta de sare, amestecul de drojdie dospit, bucatele de masline si rosii uscate, 3 linguri ulei de masline si se framanta. Daca mai este nevoie de lichid se adauga lapte caldut.

  Am dospit aluatul 40 de minute, timp in care m-am gandit ce forma sa ii dau... Sa fie sub forma de chifle? Nope, am mai facut. Sa il pun in formele de chec? Nooo, sunt prea subtiri. Sa il coc in tava pt blat de tort? (se aprinde un beculet) Daaaa! Ar merge. Dar daca se lipeste si imi strica tava?

   Intr-un final, la sugestia don'soarei Honey Bunny Ramona, am impletit aluatul frumos si mi-am luat curaj, am uns forma de blat cu muuuuult ulei, ba chiar am si tapetat-o cu hartie, si am pozitionat aluatul cum m-a taiat pe mine capul, rezultatul fiind unul asemanator cu o turta de nunta, spre amuzamentul meu ;)).

   Am uns deasupra aluatul cu ulei de masline si am presarat sare grunjoasa, niste busuioc si oregano uscat. Am mai lasat la dospit inca 20 de min, apoi am dat-o la cuptor si am copt-o la foc mediu 40 de min.

 Cand a fost gata, am scos-o, am taiat-o felii, am spoit-o cu un stat gros de unt si... va dati seama ce a urmat. In caz ca nu, va zic doar atat: colacelul de pe burta mea va avea foarte probabil in curand un fratior! :)

  Pofta buna!

Linguine con vongole

 

Intr-o seara geroasa acum vreo doua saptamani, eu cuibarita in pat cu pisoiul. La televizor, Jamie gatea de zor paste cu scoici. Toate bune si frumoase dar pana cand Jamie a terminat de gatit, de la atata salivat a trebuit sa schimb asternuturile si sa usuc pisoiul cu feonul :)) Periculos dom'le Jamie asta.

Normal ca a.s.a.p. mi-am procurat toate cele de trebuinta si in ziua cu pricina, am mancat la micul dejun, linguine con vongole.

 Am fiert linguinele (cam 3/4 din pachet) conform instructiunilor de pe ambalaj.
 Intr-o tigaie antiaderenta am incins 3 linguri ulei de masline si am calit 4 catei de usturoi feliati si chilli uscat dupa gust timp de 3 minute.

  Se adauga 450 g midii congelate (sau proaspete) cu tot cu cochillii si se calesc un minut. Am pus 1 pahar de vin alb demi-sec si am sotat cateva minute pana s-au deschis midiile. Cele care nu s-au deschis le-am aruncat. Am potrivit de sare si piper (nu e nevoie de multa sare, scoicile sunt deja sarate) si pentru extra-savoare am adaugat cateva rosii uscate la soare taiate bucatele.

Pastele fierte si scurse le-am amestecat cu sosul in tigaie impreuna cu o legatura de patrunjel tocat. Se servesc fierbinti, cu si mai mult patrunjel tocat deasupra.

  Sigur, in ziua aia am mancat numai paste, dimineata, la pranz si seara :) Pofta buna!

Crema de avocado cu verdeturi si usturoi

  Nelipsit din galantarele supermarketurilor din ziua de azi, avocado este un fruct foarte hranitor, aducand organismului un aport energetic mare, este plin de vitamine si foarte bine tolerat de organism. La inceput il cumparam ocazional si ma uitam la el cu jind, incercand sa ii gasesc o intrebuintare, in afara de a-l adauga in salalate sau in sandivisuri. Apoi am aflat ca daca il arunci in blender si il amesteci cu ce mai ai prin frigider, obtii o pasta delicioasa, numai buna sa o intinzi dimineata pe paine prajita (e mult mai sanatos decat untul sau crema de branza, de exemplu) sau in care sa cufunzi nachos sau bucatele de legume crude.

  La noi avocado se comercializeaza crud, adica il cumperi si il lasi doua-trei zile sa se coaca inainte sa iti faci de cap cu el. Asa ca am luat pulpa de la doua fructe coapte de avocado pe care le-am mixat in blender cu zeama de la o lamaie mica, 2 linguri ulei de masline extravirgin, doi catei de usturoi,o lingura de otet, o lingura de smantana, sare, marar si patrunjel. Se mixeaza toate pana se obtine un amestec cremos; acum e gata de savurat.
 In functie de gustul si imaginatia fiecaruia, se pot adauga tot felul de condimente (oregano, busuioc, menta), verdeturi, ceapa uscata sau verde, bucatele mici de ardei capia, chilli, branza... si lista poate continua datorita gustului neutru al fructului de avocado. Savurati cu pofta!

Guilty pleasure nr.2 : Ciorba de ciolan afumat cu smantana

 Boy, am i lazy or what? Nu am mai dat nici un semn de viata de exact o saptamana. De gatit am mai gatit, dar nu m-am vrednicit sa dau sheer la "grozaviile" din bucataria mea pana acum. Am intrat int-un fel de writer's block, nu ca as fii eu scriitoare, dar... you know what i mean...
  So here is my special recipe for today, ceva asa...pentru un week-end geros. O ciorba de iarna, care sa va mearga la suflet. My anytime guilty pleasure, my comfort food: ciorba de ciolan afumat.  

   Se ia un ciolan afumat de porc (de la Kuaufland am luat un ciolan foarte bine afumat, cu multa carne si putina grasime), se opareste in apa fierbinte, apoi se fierbe inte-o oala mare (a mea avea 10 litri), impreuna cu doua cepe medii tocate si niste telina, tocata si ea de asemenea.

   Se fierbe cam o ora la foc domol, apoi scoatem ciolanul din lichid si il dezosam (in acest punct, carnea ar trebi sa se dea repede jos de pe os) si taiem carnea in bite-size pieces. In lichidul in care a fiert piciorul de porc, punem 2 pungi de legume congelate, asortate dupa gust. Eu am pus un amestec de telina, carofi, morcovi, fasole verde, ardei, mazare... Toate astea le-am lasat sa fiarba vreo juma' de ora, apoi am adaugat in oala o conserva de rosii cu tot cu suc si carnea de pe ciolan. Am mai fiert minunatia asta care mirosea genial inca vreo 20-30 de minute. For finishing touches, se amesteca 300 g smantana cu cateva polonice de zeama din oala iar apoi amestecul se toarna peste ciorba si se amesteca. Se potriveste de sare, se pune sucul de la o lamaie, sau o lingurita de sare de lamaie, se presara patrunjel tocat deasupra si se serveste. It's like heaven on earth...

Scones cu branza de capra,ardei si ceapa

 Uite o reteta pe care o "practic" de ceva timp dar cumva nu m-am vrednicit sa o public. Si tare pacat pentru ca este un deliciu. So today, i'll let the world to know!

 Scones sunt un fel de chifle pe care britanicii le servesc la micul dejun, cu unt si dulceata. Sunt fie dulci, cu stafide sau orice alt fel de fructe uscate, fie sarate, cu branza, cascaval, busuic, rosii uscate, dupa gustul si imaginatia fiecaruia. Nu am incercat inca varianta dulce si o sa o fac cat de curand pentru a am auzit ca sunt divine. Pana una-alta, inca nu m-am saturat de scones sarate, cu branza si unt, ceapa si ardei.

  Incepem prin a framanta 500 g faina cu un pachet de unt rece. Veti obtine un amestec nisipos de faina si bucatele mici de unt. Adaugam un plic praf de copt, 1 lg-ta rasa sare si amestecam. Se adauga 4 oua, 200 g smantana, 100 g branza rasa (cascaval, feta, parmezan, o telemea mai veche, dupa gust), un ardei capia taiat marunt si o ceapa mica taiata fin. Din toate astea se framanta un aluat (se mai adauga faina daca este nevoie ) care se intinde cam de grosimea unui deget.
  Se unge foaia de aluat cu un ou batut iar apoi decupam cercuri, sau daca nu avem rabdare se taie aluatul cu cutitul (cu grija sa nu taiati fata de masa, like i did) in triunghiuri, patratele...orice forma vi se nazare. Le punem intr-o tava tapetata cu hartie de copt si se dau la cuptorul incins 20 de minute.
  Sunt bune atat calde cat si reci, unse cu crema de branza, cu unt sau simple, servite la micul dejun cu lapte sau ca si gustare sarata langa un pahar cu bere. Pofta buna si sa aveti un weekend minunat!

Pizza vegan

    As manca pizza everyday si nu cred k m-as satura : fierbinte abia scoasa din cuptor sau rece la un film after midnight... nu conteaza...that's why am invatat sa-mi fac home...pentru aluat ne trebuie 500 gr. faina , 200 gr.lapte batut am folosit eu, dar poti pune si apa , 1 cub de drojdie , 1 ou se poate si fara...drojdia o dizolvam in 4 linguri de apa calda si 1 lingurita de zahar ;) amestecam toate ingredientele si framantam un aluat pufos si moale pe care il lasam sa cresca pana facem sosul : 1 cutie de rosii decojite, 1 ceapa, 3 catei de usturoi , jumatate de lingutitza de oregano si busuioc...punem ceapa, tocata marunt ,la prajit in 3 lg de ulei ,adaugam usturoiul tocat , rosiile si lasam 3 minute pe foc , iar cand stingem focul adaugam busuiocul si oregano....lasam sosul acoperit :) si acum sa ne preocupam de topping :200 gr.ciuperci , 1 ceapa taiata, 200 gr masline,1 ardei gras taiat toate aceastea le punem intr-un castron si le amestecam cu 2 lg de ulei de masline,rozmarin si oregano! ungem tava cu ulei sau faina intindem foaia in tava, o ungem cu sos din abundentza , aruncam topping-ul ;) si lasam in cuptor la foc mediu in jur de 20 de minute....cand este gata puteti arunca peste pizza: rucola, patrunjel, salata verde...BE FREE, BE CREATIVE, BE YOURSELF ;)