Iresponsabila cum sunt, nu am mai scris de ceva timp si mi-am lasat blogul singur-singurel vreo trei saptamani si mai bine. Shame on me! Si jur pe rosu ca nu mai fac! Ca si scuze, invoc urmatoarele motive: 1.lene acuta 2.ceva probleme cu conexiunea internet 3. am fost dusa pe ici, pe colo cu diferite treburi si alea-alea.Prajitura asta mi-o facea mama cand eram cam cu un metru mai mica decat in prezent, a long time ago... Cum in ziua in care m-a lovit pofta, nu am putut sa intru in legatura cu mama si sa obtin reteta, am apelat la prietenul meu de nadejde, holly Google, care mi-a rezolvat problema in exact 0,30 de secunde, indrumandu-ma pe un blog cu minunatii, si anume Lumea Laurei; o alta Laura pasionata de ale gurii.
Iata cum sta treaba: se mixeaza in robot un pachet de unt (200 g) la temperatura camerei impreuna cu 16 linguri zahar tos pana se alifiaza. Se adauga 1 ou, 1 lingurita praf de copt, cateva picaturi de esenta de vanilie, se porneste robotul si se adauga treptat 42 de linguri de faina.
Se obtine un aluat sfaramicios, din care punem deoparte o treime iar restul se intinde cu ajutorul unui sucitor si se pune intr-o forma de tarta sau o tava normala, in functie de dotarile bucatariei. Tava, impreuna cu aluatul pus deoparte se da la congelator. Intre timp, ne ocupam de ce vom pune on top, asa ca amestecam 500 g de dulceata de orice fel, in cazul meu magiun de prune, cu 2 linguri zeama de lamaie, cateva picaturi esenta de vanilie si coaja rasa de lamaie.
Compozitia obtinuta se toarna peste aluatul din tava. Treimea de aluat pusa deoparte se da prin ochiurile mari ale razatoarei (pentru ca aluatul a stat la rece, e mai usor sa il dam pe razatoare) si se presara deasupra amestecului de dulceata.
Coacem prajitura in cuptorul incins in prealabil cam 40 de minute, pana ce aluatul se rumeneste. Se serveste de preferat rece (desi eu am atacat-o direct din tava, abia scoasa din cuptor), alaturi de un pahar cu lapte. Yummy!!!
Sa aveti pofta!Laura.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu